Odorash

Examenul sumar de urină trebuie efectuat la fiecare patru săptămâni pentru a nu omite o eventuală infecţie, posibilele pierderi de proteine, prezenţa de glucoză. La necesitate se indica teste mai sensibile, urocultura.

Consultul ginecologic

Trebuie efectuat lunar în primele două trimestre de sarcină, de două ori în lună pe perioadă lunii a opta, şi săptămânal în ultima lună. Se face consultul pelvic şi examenul de secreţie vaginală, care are ca scop depistarea anumitor infecţii sau boli transmisibile sexual. Tot de datoria medicului obstetrician este să efectueze testul Babes- Papanicolau. Acest test este un examen microscopic al celulelor recoltate din canalul cervical şi de pe suprafaţa colului uterin cu scop de profilaxie a afecţiunilor maligne de col.

Ecografia

Dicţionarul medical defineşte ecografia fetală drept un test efectuat în timpul sarcinii care utilizează fascicule de ultrasunete reflectate pentru a realiza o poză a fătului, a organului care înconjoară fătul (placentei) şi a lichidului care scaldă fătul (fluidului amniotic). Ecografia fetală este realizata pentru a evalua dezvoltarea fătului, pe parcursul diferitor perioade ale sarcinii, a exclude malformaţiile fetale, alte patologii. După 22 săptămîni de sarcină pentru aprecierea stării fluxului vascular poate fi efectuat la indicaţii EchoDoppler-ul pe vasele cerebrale, uterine şi ombilicale.

Teste şi investigaţii suplimentare

Pe cât de “obligatorii” sunt analizele “suplimentare”

Cum rămâne cu analizele opţionale care rămân la discreţia gravidei? Răspunsul este simplu. Unele femei le fac, altele nu, din cauza că nu le consideră obligatorii. În astfel de situaţii este cazul să fie respectate recomandaţiile medicilor. Deşi, multe mămici au trecut cu brio sarcina, şi au dat naştere unor copii sănătoşi, fără a efectua vreo investigaţie suplimentară, au fost şi cazuri când un simplu test de infecţii, amniocenteză sau consult genetic au fi putut schimba lucrurile. Din discuţia cu mai multe femei care fie au pierdut sarcina, fie au dat naştere unui copil cu malformaţii congenitale am ajuns la concluzia că ele nu au dat importanţă acestor analize, din motiv că fie nu au cunoscut importanţa lor, fie nu au fost avertizate de riscul pe care îl au (vârstă mai înaintată, boli genetice, etc.), fie li s-au părut prea costisitoare. Maladii şi infecţii la care sunt supuse gravidele în timpul sarcinii şi care necesită investigaţii suplimentare sunt foarte multe.

Toxoplasmoza. Acest test este preferabil de efectuat încă înainte de programarea sarcinii sau imediat după diagnosticarea acesteia. Se colectează sîngele fără a fi necesară pregătire specială.

Nu face parte din lista de analize obligatorii în Moldova, şi e păcat, consideră medicul. În ţările Europei de Vest acest test este obligatoriu în sarcină.Toxoplasmoza este o boală cauzată de un protozor Toxoplasma gondii, care se transmite pe cale verticală de la mamă la făt. Consecinţele pot fi dezastruoase: avort, moartea nou-născutului sau malformaţii fetale. Poate, de asemenea, reduce semnificativ calitatea vieţii şi dezvoltarea copiilor care au supravieţuit infecţiei prenatale.

Triplul test. Este o analiză a sângelui matern, care la fel face parte din categoria analizelor recomandate şi nu obligatorii. Scopul acestui test este de a detecta posibilul risc de aberaţii cromosomiale (ca sindromul Down, sindromul Edwards), precum şi malformaţii de tub neural. În cazul în care triplul test iese pozitiv, mămicile nu trebuie să se sperie. Asta nu înseamnă că bebeluşul are vreo malformaţie, atâta doar că este nevoie de consultaţie genetică, cu ecografie la 18-19 săptămîni şi amniocenteză cu efectuarea cariotipului.

Amniocenteza Constă în extragerea de lichid amniotic, cu colectarea din el a celulelor epiteliale fetale cu aprecierea cu grad foarte înalt de exactitate a cariotipului fetal. Spre deosebire de triplul test care nu dăunează nici mamei, nici fătului, amniocenteza este o metodă mai invazivă de diagnosticare. Se recomandă obligatoriu femeilor care prezintă risc pentru boli genetice şi celor peste 35 de ani. Această procedură se poate face la 17-20 săptămîni la Centrul de Sănătate Reproductivă şi Genetică Medicală cu programare anterioară.

Chlamydia, mycoplasma, ureaplasma sunt analize recoltate din sânge sau din secreţia colului uterin. Aceste infecţii sunt, de regulă, asociate cu riscul de infertilitate. În cazul femeilor gravide, ele pot duce la avort, naştere prematură, infectare intrauterină a fătului. Analitele la aceste infecţii, la fel ca şi cele la herpes şi citomegalovirus sunt indicate de a fi efectuate încă înainte de programarea sarcinii. Dacă graviditatea s-a instalat deja, atunci depistarea precoce a acestor infecţii permite luarea la timp a măsurilor terapeutice necesare.

Erori în investigaţiile medicale

Potrivit lui Sergiu Gladun se întâmplă ca investigaţiile în sarcină să devină o sursă de îngrijorare. “Există situaţii când gravida face abuz de investigaţii sau nu le interpretează corect, ceea ce induce o stare de tensiune şi frică nebazată. Suprainvestigarea este o eroare des întâlnită la femeile care vor o sarcină perfectă. Din şirul de analize şi teste făcute este imposibil să nu găseşti măcar ceva. Din nevoia de a-şi vedea copilaşul, de a şti sexul, de a-i auzi bătăile inimii, părinţii ajung să facă abuz de ecografii. Potrivit medicului, gravidele cu o sarcină normală pot face cel mult patru ecografii. Deşi un număr mai mare de ecografii nu prezintă vreun risc, acestea se vor face doar la indicaţii.

Suprainvestigarea nu este unica problemă. Sunt gravide care după ce au petrecut prima sarcină cu brio, ajung să nu mai facă nici investigaţiile obligatorii, ele căzând în cealaltă extremă. Dacă prima sarcină a trecut brio, asta nu înseamnă că la următoarea va fi la fel. Înainte investigaţiile recomandate este bine ca viitoarele mămici să se informeze cu referinţă la riscurile şi beneficiile efectuării sau neefectuării lor şi să fie responsabile de deciziile luate.