UN BĂIEŢEL ÎNDOLIAT    

 „Băiatul nostru de 6 ani a început să facă din nou pe el. Se ascunde, umple pantalonii şi îl găsim plâns şi speriat. O lasă numai pe mama să-l schimbe. Poate faptul că i-am ascuns moartea bunicii e motivul? I-am spus că a plecat într-o călătorie. Iar el o aşteaptă şi întreabă în fiecare zi când se va întoarce.”  Nişte părinţi din Chişinău

 Atunci când pierdem un apropiat, mergem să ne luăm rămas bun de la el, nu-i aşa? Prin acest ritual dureros, dar absolut necesar, ne detaşăm de cel decedat pentru a putea trăi mai departe. Copilul dvs. a fost lipsit de posibilitatea de a-şi trăi doliul după bunica sa. Sigur că aţi vrut să-l protejaţi. Dar trebuia ca el să afle, totuşi, adevărul. Pentru că trăieşte într-o lume reală şi moartea face parte din ea. Acum, la nivel inconştient, dânsul simte ca s-a întâmplat ceva grav, despre care nu i se vorbeşte. Tensiunea psihică l-a făcut să regreseze la un stadiu anterior de dezvoltare şi el …vă pedepseşte cu fecalele sale. Totodată, se pedepseşte şi pe sine, deoarece se crede vinovat de dispariţia bunicii. I se pare că ea l-a abandonat pentru că nu a fost bun şi ascultător. Găsiţi o modalitate de a-i spune cât mai delicat adevărul şi chiar mergeţi mai apoi cu el la cimitir. Ştim că doriţi să-l ajutaţi, dar e suficient de mare ca să se spele şi singur. La această vârstă o mamă nu mai trebuie să-i acorde îngrijiri intime băiatului ei, pentru a nu-i provoca fantasme nesănătoase.

CU COPILUL ÎN DORMITOR

 „Avem o fiică care doarme în pătuţul ei de când s-a născut. Nu demult a avut pneumonie şi am luat-o în dormitor. Aşa îmi era mai comod să-i măsor temperatura. Acum boala a trecut, dar ei i-a plăcut să doarmă cu noi. Am citit în „Odoraş” că somnul cu părinţii nu e sănătos pentru un copil. Dar nu înţeleg cum i-ar dăuna, pentru că adoarme imediat ce se cuibăreşte între mine şi soţ.”

Oxana, Basarabeasca  

 Asta e – mulţi părinţi îşi împart patul conjugal cu copiii …din simplă comoditate. Dar, am mai spus şi anterior – nu tot ce e comod pentru ei este bine şi pentru cei mici. Chiar dacă nu aţi menţionat vârsta fetiţei, e cazul să ştiţi că toţi copiii au dorinţa să-i separe pe părinţi, cu atât mai mult în dormitor. E vorba de curiozitatea de a şti ce se întâmplă acolo şi …de a le încurca să facă dragoste. Sigur, copilul adoarme imediat, dar tocmai în timpul somnului inconştientul lui stă de veghe. Indiferent dacă are loc sau nu ceva între părinţi, oricum copilul devine victima unor dorinţe incestuoase. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când copilul, fie fată, fie băiat, doarme numai cu mama sau numai cu tata. Atunci dorinţa inconştientă faţă de părinte este neîngrădită. Ceea ce-i va provoca sentimente de vină şi devieri de comportament. Urmările nu se vor lăsă mult aşteptate – copilul va suferi de inhibiţii, fobii, care îl vor conduce direct spre nevroză.

  DOUĂ GEMENE DIFERITE  

  „Sunt mamă a două gemene de 4 ani. Înainte de a le naşte credeam că, fiind identice, îmi va fi simplu să le educ. Dar ele sunt absolut diferite! Una e veselă, îndrăzneaţă şi se adaptează peste tot. Cealaltă, dimpotrivă, este tăcută, supărăcioasă, se plânge mereu de sora ei. Nu se prea înţeleg între ele, ba chiar se trag de păr. Oare ce să fac?”                     Ana R., s. Mărculeşti, Floreşti

 Chiar dacă sunt şi excepţii, gemenii, de fapt, cresc într-o mare rivalitate. Unul dintre ei, de regulă, se impune ca lider. Iar celălalt …trage ponoasele. Acest lucru se pare că se întâmplă între fetele dvs. Vă înţeleg decepţia – aţi vrut să fie un tot întreg şi acum iată, nu le mai puteţi împăca. Toţi suntem diferiţi, chiar şi doi gemeni monozigoţi nu pot fi la fel. Au predispoziţii genetice diferite şi, respectiv, preferinţe şi caractere diferite. Fiica care spuneţi că plânge mai des probabil se simte dominată de sora ei. E felul ei de a riposta. Mai ales că şi anturajul are obiceiul să compare întruna gemenii, să-i dea exemplu unul altuia. Ceea ce este insuportabil pentru copii şi îi marchează negativ. Strategia dvs. ar fi să renunţaţi la dorinţa de a le educa de parcă ar fi un tot întreg. Vorbiţi mai des cu ele, aflaţi ce le nemulţumeşte. Aceasta le va ajuta, cu siguranţă, să-şi ajusteze temperamentele. Unii părinţi recurg la metode mai radicale şi îşi înscriu gemenii în grupe diferite la grădiniţă şi în clase diferite la şcoală.

TATĂL VITREG AL BĂIATULUI MEU      

  „Sunt divorţată şi mi-am crescut singură băiatul. Acum el are 8 ani şi m-am recăsătorit. Mă înţeleg cu soţul meu, dar mă enervez la culme când îi face morală copilului. Ştiu că îl iubeşte, dar mi se pare că este prea dur cu el. Ne certăm tot mai des din cauză că băiatul refuză să-l asculte”.,Aliona, 33 de ani, Bălţi 

  Este de înţeles reacţia dvs., dragă Aliona, pentru că o mamă singură cu un băiat formează deja un fel de cuplu. Acum, deşi v-aţi refăcut viaţa, în adâncul sufletului încă îl mai priviţi pe noul soţ ca pe un intrus. Fiul a intuit perfect asta şi nu se grăbeşte să-l accepte nici el. Apoi mai e şi gelozia pe care o au unii copii în asemenea situaţii. Aşa că soţul dvs. nu are autoritate în faţa copilului pentru că încă nu i-aţi permis acest lucru. Dânsul se simte un cap al familiei de mucava, adică numai de formă. Şi totuşi. Chiar dacă nu el este tatăl biologic, băiatul are nevoie de o autoritate masculină, care să-i impună nişte reguli. Doar aveţi de crescut un bărbat, nu-i aşa? Discutaţi cu soţul toate divergenţele şi încercaţi să nu săriţi mereu în apărarea băiatului. Până la urmă, el se va obişnui că în familie a mai apărut un bărbat şi că acest bărbat merită să fie respectat.