5 motive mai puțin evidente ale colicilor la bebeluși: cum să ajuți micuțul
Colicile reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme ale vârstei de sugar. Din păcate, cauza exactă a apariției lor nu este încă pe deplin cunoscută. Din acest motiv, nu au fost identificate nici metode eficiente de tratare. Totuși, în prezent sunt discutate câteva ipoteze științifice care schimbă semnificativ abordarea privind terapia simptomelor acestui sindrom. În continuare prezentăm cele mai importante dintre ele.
Colica infantilă (CI) este un sindrom manifestat prin episoade de iritabilitate, plâns neconsolat și țipete. În astfel de momente, bebelușul strânge pumnii, își trage piciorușele spre abdomen, iar fața devine roșie. De obicei, colicile apar în a doua sau a treia săptămână după naștere și ating intensitatea maximă între 5 și 8 săptămâni.
Diferite estimări arată că, la 6 săptămâni de viață, CI afectează 17–25% dintre sugari. Plângerile legate de colicile bebelușilor reprezintă până la 20% dintre toate vizitele la medicul pediatru în această perioadă de vârstă.
Colicile dispar la fel de brusc cum apar — simptomele se remit complet până la vârsta de 4–5 luni. Conform unor date științifice, copiii care au suferit de colici în primele luni de viață pot prezenta un risc crescut de apariție a migrenelor abdominale (dureri abdominale recurente) la vârste mai mari, precum și de sindrom de colon iritabil.
Studierea cauzelor colicilor infantile este o sarcină complexă. Există relativ puține cercetări, în principal deoarece studiile pe sugari sunt dificil de realizat și implică riscuri. Cu toate acestea, în prezent sunt discutate câteva ipoteze considerate cele mai probabile.
Versiunea 1: de vină ar putea fi un sfincter
Această ipoteză a apărut relativ recent. Apariția CI ar putea fi legată de imaturitatea unei structuri din intestin cu o denumire complexă: sfincterul ileocecal (cunoscut și ca valva Bauhin).
Această structură separă intestinul subțire de intestinul gros. Atunci când nu este încă pe deplin maturizată, bebelușul poate resimți simptome neplăcute precum gaze în exces, dureri abdominale, abdomen tare și colici. Pe măsură ce sfincterul se maturizează și crește în dimensiuni, colicile dispar.
„Imaturitatea funcției motorii intestinale la nivelul valvei ileocecale este o ipoteză validă. De aceea, copiilor li se prescriu uneori antispastice pentru relaxarea spasmelor sau analgezice, care teoretic ar trebui să ajute. Totuși, în practică funcționează doar la un număr foarte mic de copii și pot provoca multe efecte adverse neplăcute.” — explică un expert în pediatrie.
Versiunea 2: sistemul nervos încă imatur
Această ipoteză este astăzi foarte populară. Se consideră că la apariția colicilor contribuie imaturitatea sistemului nervos enteric și parenteric (adică sistemele nervoase proprii ale tractului digestiv) la nou-născut.
Funcția motorie este afectată la o parte dintre sugari încă de la naștere. Deși mecanismele exacte nu sunt complet clare, peste 20% dintre nou-născuți prezintă imaturitate a sistemului nervos enteric. Aproximativ același procent suferă de colici.
Se presupune că, deoarece semnalele care circulă prin sistemul nervos enteric nu sunt încă bine reglate, ritmurile de somn și veghe nu sunt stabilizate, iar activitatea hormonală nu este încă echilibrată. Acest lucru duce la tulburări de motilitate intestinală și la modificarea sensibilității la durere.
În concluzie, imaturitatea sistemului nervos provoacă dereglări atât ale funcțiilor motorii, cât și ale celor senzoriale ale intestinului subțire și gros.
Versiunea 3: dezvoltarea lentă a activității electrice a stomacului
Această ipoteză este susținută de studii bazate pe metoda electrogastrografiei.
„Aceasta este o metodă neinvazivă bine cunoscută. Ea analizează activitatea electrică a stomacului, care este corelată cu activitatea electrică din intestinul subțire. În Noua Zeelandă s-a realizat un studiu pe copii cu colici (23) și copii sănătoși (26). Toți au fost examinați în timpul somnului. Rezultatele au arătat că întârzierea maturizării activității electrice gastrice poate contribui la apariția colicilor. Acești copii au, cel mai probabil, și un prag mai scăzut al sensibilității la durere.” — explică un expert în pediatrie.
Versiunea 4: alergia la proteinele laptelui de vacă
Foarte des, colicile infantile sunt identificate la copiii cu alergie la proteinele laptelui de vacă. Teoretic, între cele două condiții poate exista o legătură. Totuși, aceasta nu este certă.
„Simptomele observate la copiii cu alergie la proteinele laptelui de vacă pot semăna cu cele ale colicilor, însă nu sunt același lucru. Alergia duce la tulburări ale motilității gastrice, manifestate prin regurgitații, greață și uneori „anafilaxie gastrică” — o reacție severă cu vărsături, crampe abdominale și diaree. Copiilor alergici nu trebuie să li se administreze produse ce conțin aceste proteine, inclusiv formule pe bază de lapte de vacă. La întreruperea alergenului, simptomele asemănătoare colicilor dispar.” — explică un expert în pediatrie.
Versiunea 5: dezechilibrul microbiotei intestinale
Aceasta este în prezent cea mai discutată și cea mai bine susținută științific ipoteză.
Microbiota intestinală reprezintă totalitatea microorganismelor (bacterii, virusuri, ciuperci) care colonizează tractul digestiv. Ea influențează secreția hormonală și peristaltica intestinală. Când compoziția ei este perturbată, se modifică și metabolismul intestinal, inclusiv producția de serotonină — 90% din cantitatea totală fiind sintetizată în intestin. Aceste dezechilibre duc la fermentație crescută, gaze în exces și tulburări de motilitate.
Oamenii de știință cercetează intens metode de reglare a microbiotei, în special prin probiotice. Lactobacillus Reuteri DSM 17938 se află în centrul acestor studii. Aceasta a demonstrat capacitatea de a normaliza peristaltica și de a reduce semnificativ simptomele colicilor.
„Prevenirea colicilor este posibilă indiferent de tipul de alimentație. Colicile nu sunt un motiv pentru a întrerupe alăptarea. Însă reprezintă o indicație pentru administrarea de probiotice atât mamei, cât și bebelușului. Dacă micuțul este hrănit cu formulă, pot fi folosite variante îmbogățite cu Lactobacillus Reuteri.” — explică un expert în pediatrie.
Am prezentat doar cele mai cunoscute ipoteze privind apariția CI, asupra cărora se concentrează atenția cercetătorilor. Alte posibile cauze includ factorii comportamentali (stresul familial, anxietatea părinților), vârsta mamei (riscul crește odată cu vârsta), faptul că bebelușul este primul născut și fumatul matern.
Metode de tratare a colicilor infantile
Până în prezent, nu există metode de tratament cu eficiență dovedită pentru CI. Recomandările precum purtarea îndelungată a bebelușului în brațe, așezarea pe burtică sau utilizarea unor dispozitive speciale s-au dovedit ineficiente.
Anumite ceaiuri din plante (fenicul, melisă, mușețel) pot ameliora simptomele, dar nu influențează cauza sindromului.
În schimb, cercetările moderne analizează intens utilizarea probioticelor. O amplă meta-analiză a 32 de studii realizate între 1960 și 2015 a arătat rezultate promițătoare: Lactobacillus Reuteri DSM 17938 este o opțiune eficientă pentru ameliorarea colicilor și îmbunătățirea stării sugarilor.
Colicile infantile sunt frecvente la sugari și pot cauza mult disconfort atât copiilor, cât și părinților. Deși cauza exactă nu este pe deplin stabilită, există mai multe modalități de a ameliora simptomele. Medicii recomandă probiotice pentru mamele care alăptează, iar ceaiurile din plante pot oferi un plus de confort.
