Culoarea ochilor unui copil se poate modifica după naștere, iar acest lucru reprezintă o etapă normală a dezvoltării. La majoritatea copiilor, schimbările încep în primele luni de viață, însă nuanța finală se poate forma mult mai târziu, chiar până la vârsta școlară. De aceea, apare frecvent întrebarea de ce depinde culoarea ochilor și dacă poate fi anticipată din timp.
Majoritatea nou-născuților se nasc cu ochi albaștri, deoarece în iris există o cantitate redusă de melanină. Pigmentarea crește între 3 și 6 luni și, de regulă, se finalizează între 9 și 12 luni, mai rar procesul continuă până la 3 ani sau chiar mai mult. Culoarea finală este determinată de cantitatea de melanină, densitatea fibrelor irisului și factorii genetici. Nuanțele închise sunt dominante, însă genele recesive se pot manifesta. Prezența unor puncte aurii în jurul pupilei poate indica o posibilă culoare verde sau căpruie. În majoritatea cazurilor, schimbarea culorii nu afectează vederea, iar motiv de consult medical sunt diferențele de culoare între ochi (heterocromia), opacifierea corneei sau apariția unei pete albe.
De ce se schimbă culoarea ochilor la bebeluși
Irisul reprezintă una dintre componentele principale ale organului vizual. Stratul său superior conține celule bogate în melanină — pigmentul brun care determină culoarea părului, pielii și ochilor. Dacă organismul produce multă melanină, ochii capătă nuanțe căprui, oliv sau negre. Cu cât procentul acestui pigment este mai mic, cu atât irisul este mai deschis.
La nou-născuți, procesul de pigmentare nu este încă finalizat. Copiii cu piele mai închisă se nasc, de obicei, cu ochi căprui. Irisul bebelușilor cu piele deschisă este frecvent albastru sau gri-albăstrui la naștere, dar poate suferi modificări treptate.
Cum se modifică nuanța ochilor în primul an
În primul an de viață, producția de melanină crește sub influența luminii solare. Dacă un copil are în mod natural puțin pigment, ochii vor rămâne albastru intens. În cazul unei cantități mai mari de melanină, irisul capătă nuanțe mai închise și mai saturate:
- gri;
- verde;
- oliv;
- ambar;
- căprui;
- negru.
Nuanța depinde și de densitatea irisului. Dacă fibrele sunt strâns dispuse, concentrația de melanină este mai mare. O densitate scăzută determină nuanțe albastre sau bleu, în timp ce fibrele foarte compacte conțin mai mult pigment, oferind culori închise, precum maro închis sau negru.
Culoarea irisului și genetica
Ochii căprui reprezintă cea mai răspândită culoare la nivel global, deoarece irisul conține o cantitate mare de melanină.
Principalul factor care influențează culoarea ochilor copilului este moștenirea genetică. În organismul uman există mai multe gene care determină aspectul exterior, iar acestea sunt transmise nu doar de la părinți, ci și de la bunici.
Irisul este rar uniform colorat. Cel mai frecvent apar combinații de nuanțe, precum gri-verde, galben-căprui sau gri-albăstrui.
Conform regulilor genetice, nuanțele închise tind să domine asupra celor deschise. Dacă unul dintre părinți are ochi căprui, copilul poate moșteni această culoare. Totuși, acest model este simplificat. În realitate, genele deschise moștenite de la strămoși, chiar și după 2–3 generații, pot deveni dominante. Medicina modernă nu poate prezice cu exactitate aspectul unei persoane înainte de naștere.
Un factor important în formarea aspectului este originea etnică și rasială a părinților.
La populațiile europene și slave sunt mai frecvente ochii albaștri și gri, în timp ce la reprezentanții rasei mongoloide predomină ochii negri. Peste 50% dintre copiii din Rusia au ochi gri, iar aproximativ 30% — căprui.
Când se stabilizează culoarea ochilor
Irisul se închide treptat la culoare încă de la naștere. Alimentația, stilul de viață sau bolile nu influențează cantitatea de pigment. Schimbări subtile pot fi observate zilnic. La majoritatea copiilor, pigmentarea se finalizează între 9 și 12 luni, însă uneori procesul continuă până la vârsta de 3 ani.
Cum se schimbă culoarea ochilor la nou-născuți
Culoarea irisului la sugari devine relativ stabilă abia între 3 și 6 luni de viață. Nuanța finală se conturează, de regulă, până la 10–12 ani și depinde de numărul de melanocite din iris. Aproximativ 10% dintre persoane își stabilizează culoarea ochilor abia la maturitate.
Heterocromia completă — situația în care ochii au culori diferite — apare la aproximativ 7 persoane din 1 000.
Mult mai rar, la 1 din 20 000 de nou-născuți, apare albinismul, o afecțiune caracterizată prin absența totală a melaninei. La copiii cu albinism, irisul nu se închide la culoare și rămâne albastru pal sau roșiatic, din cauza vaselor de sânge vizibile.
Durata pigmentării poate fi estimată orientativ după culoarea pielii și a părului. Copiii cu piele foarte deschisă și păr blond rămân frecvent cu ochi albaștri. În cazul bebelușilor cu piele mai închisă și păr închis la culoare, concluziile pot fi trase abia după vârsta de 3 ani.
Se poate anticipa culoarea ochilor nou-născutului?
Există câteva modalități orientative de a estima nuanța irisului înainte ca aceasta să se stabilizeze:
- Privirea ochilor copilului din lateral, pentru a evita reflexia luminii;
- Observarea eventualelor puncte aurii în jurul pupilei — acestea pot indica o culoare verde sau alun;
- Urmărirea zilnică a modificărilor de nuanță — dacă ochii devin mai închiși, este posibil să evolueze spre ambar sau căprui.
Pot fi utilizate și calcule genetice orientative. Doi părinți cu ochi închiși au aproximativ 78% șanse să aibă un copil cu ochi căprui. Dacă în familie există în proporții egale ochi albaștri și căprui, probabilitatea pentru ambele nuanțe este similară. Dacă mama are ochi albaștri și tatăl verzi, copilul nu poate avea ochi căprui, la fel ca în cazul a doi părinți cu ochi albaștri.
Totuși, toate aceste metode sunt aproximative. Genele pot fi moștenite de la strămoși îndepărtați, ale căror trăsături nu sunt cunoscute părinților.
Schimbarea nuanței ochilor nu influențează vederea copilului. Părinții trebuie să fie atenți dacă modificarea culorii este neuniformă, dacă pupilele devin opace sau dacă apare sensibilitate dureroasă la lumină. În aceste situații este necesară consultarea urgentă a medicului pediatru sau a oftalmologului pediatru.
