Ce trebuie făcut acum pentru ca un copil să nu se confrunte niciodată cu obezitatea
Potrivit unor date, în țara noastră fiecare al cincilea copil suferă de obezitate. La nivel global, în ultimii 40 de ani, numărul copiilor cu obezitate a crescut de zece ori. Sunt cifre care ridică semne serioase de întrebare.
Protejarea copilului de obezitate este o responsabilitate pe care părinții o pot gestiona.
Este evident că fondul genetic diferă de la o persoană la alta. Totuși, stilul de viață și obiceiurile alimentare au un rol decisiv, iar acestea se formează în familie.
Nu săriți peste micul dejun
Valabilitatea zicalei „Micul dejun să-l mănânci singur, prânzul să-l împarți cu un prieten, iar cina să o dai dușmanului” este confirmată științific. Un mic dejun consistent protejează împotriva acumulării kilogramelor în plus.
În iulie 2017, cercetători din California au realizat un studiu la care au participat peste 50.000 de persoane. Timp de câțiva ani, participanții au completat chestionare despre alimentație. Concluzia a arătat că un mic dejun complet contribuie la scăderea indicelui de masă corporală (IMC).
Specialiștii au stabilit că intervalul optim dintre micul dejun și prânz este de 5–6 ore.
Televizorul, calculatorul și gadgeturile — factori de risc
Mișcarea înseamnă nu doar viață, ci și menținerea unei greutăți normale. Astăzi, copiii care se joacă afară de-a prinselea sau de-a v-ați ascunselea sunt tot mai rar întâlniți. În schimb, orele petrecute în fața televizorului sau a jocurilor video au devenit o obișnuință.
Aceasta nu este o normalitate. Copiii au nevoie de activitate fizică. Mișcarea ajută la arderea caloriilor în exces, îmbunătățește performanța școlară, memoria și capacitatea de concentrare.
Nu este recomandată asocierea meselor cu privitul la televizor. Atunci când copilul este absorbit de un desen animat, nu este atent la gustul și cantitatea mâncării și îi este mai dificil să perceapă senzația de sațietate. Astfel crește riscul de supraalimentare.
Reduceți consumul de băuturi carbogazoase dulci
Băuturile carbogazoase îndulcite reprezintă una dintre principalele surse de zaharuri adăugate. Aceste „carbohidrați ascunși” pătrund ușor în organism și îl încarcă cu calorii fără valoare nutritivă.
Un studiu realizat în 2010, la care au participat 4.000 de persoane, a arătat că consumul zilnic a una sau mai multe porții de băuturi carbogazoase dulci crește riscul de obezitate cu 37%.
Creierul dezvoltă o preferință accentuată pentru zahăr. Băuturile dulci, ciocolata, bomboanele și prăjiturile stimulează producția de dopamină — „hormonul plăcerii” — ceea ce determină dorința de a consuma din nou.
Acest lucru nu înseamnă că dulciurile trebuie eliminate complet, însă controlul cantității lor în casă este necesar.
Nu forțați copilul să termine tot din farfurie
Apetitul diferă de la un copil la altul, iar acest lucru este firesc. Totuși, mulți adulți consideră că cel mic trebuie să mănânce tot până la ultima lingură.
Din păcate, dorința de a-l hrăni cu orice preț nu aduce beneficii.
Dacă un copil își îndepărtează farfuria și refuză să termine mâncarea, înseamnă că mecanismul natural al sațietății a fost activat. Atunci când este obligat să mai mănânce „încă trei linguri”, acest mecanism este perturbat, iar în viitor pot apărea episoade de supraalimentare.
Încurajați practicarea unui sport
Copiii de astăzi au un stil de viață sedentar. Organismul are nevoie nu doar să consume calorii, ci și să le ardă.
Creierul este un organ cu un consum energetic ridicat, însă nu este suficient să stea toată ziua la birou sau în bancă. Și mușchii trebuie să fie solicitați.
Dezvoltarea fizică susține dezvoltarea intelectuală, iar acesta este un motiv important pentru înscrierea copilului la o activitate sportivă — nu pentru diplome sau medalii, ci pentru sănătate.
Evitați stresul care se „compensează” prin mâncare
La nivelul sistemului nervos și endocrin există o legătură între stres și alimentație. În timpul mesei, organismul stochează energie, iar în perioadele de stres o consumă.
În trecut, stresul era asociat cu nevoia de a lupta sau de a fugi. Energia consumată trebuia rapid refăcută. Astăzi, deși stilul de viață s-a schimbat, stresul a devenit frecvent și cronic.
Presiunea notelor, suprasolicitarea cu activități extracurriculare, conflictele cu colegii sau reproșurile constante sunt factori de stres. Organismul primește semnalul de a acumula energie, iar apetitul crește.
Dacă situația se repetă, pot apărea tulburări de comportament alimentar. Concluzia este clară: pentru a preveni supraalimentarea, este important să protejați echilibrul emoțional al copilului.
Nu transformați dulciurile într-o tentație permanentă
Mulți adulți consumă frecvent dulciuri și le păstrează la vedere în casă. Între timp, se miră că greutatea copilului crește, chiar dacă acesta „nu mănâncă mult”.
Acordați atenție porțiilor
Dimensiunea farfuriei influențează cantitatea de mâncare consumată. O porție așezată pe un platou mare pare insuficientă, însă pe o farfurie mai mică pare mai consistentă.
Nu oferiți copilului porții exagerate. Dacă nu se satură, poate solicita supliment.
Gătiți acasă, gustos și sănătos
Programul încărcat îi determină pe mulți părinți să gătească rar. Copiii din aceste familii mănâncă adesea în oraș sau consumă gustări rapide. Comandarea frecventă a pizzei sau a altor produse similare aduce un surplus de calorii.
Nici mâncarea „de casă” nu este întotdeauna sănătoasă dacă frigiderul este plin de produse semipreparate care necesită doar încălzire. Acestea sunt, în esență, echivalentul fast-food-ului.
O alimentație echilibrată nu presupune ingrediente sofisticate. Produsele necesare sunt disponibile în supermarket sau la piață. Este nevoie doar de mai mult timp și consecvență. În multe familii, obiceiurile alimentare nesănătoase se transmit din generație în generație, însă ele pot fi corectate.
Cel mai important: oferiți exemplul personal
Acest principiu este valabil în orice aspect al educației. Explicațiile despre efectele nocive ale dulciurilor sau ale produselor tip fast-food nu vor avea impact dacă părinții consumă frecvent astfel de alimente.
Copiii tind să imite comportamentul adulților — este un mecanism natural. Mulți dintre noi ne-am dorit în copilărie să creștem mai repede tocmai pentru că adulții pot face ceea ce își doresc.
