În fiecare colectiv de copii există câte un elev care se remarcă în mod deosebit: are rezultate excelente, este talentat la muzică sau sport și atrage atenția tuturor. Astfel de copii sunt adesea lăudați și numiți de adulți „micile stele” ale clasei. Cum poate fi sprijinit un copil „obișnuit” în acest context și cum ar trebui să se comporte adulții? Am discutat cu un psiholog și cu un profesor de școală primară pentru a afla.
La ce vârstă încep copiii să concureze între ei
Potrivit studiilor, primele forme de rivalitate apar în jurul vârstei de doi ani, însă nu reprezintă încă o competiție propriu-zisă, ci doar o etapă premergătoare.
Un psiholog explică faptul că primele semne de competiție și colaborare apar și se dezvoltă între 5 și 6 ani, în timpul jocurilor copiilor.
Abilitățile de competiție sănătoasă se formează în ciclul primar, când performanțele copiilor încep să fie evaluate.
În general, tema „micilor stele” este deosebit de vizibilă în clasele primare. Elevii mai mici participă cu entuziasm la activități, își doresc note bune și sunt orientați spre competiție.
În acest stadiu, activitatea lor principală este învățarea, însă elementele de joc încă persistă. Adolescenții sunt mult mai greu de convins să urce pe scenă sau să conducă un proiect școlar — cu excepția celor cu abilități naturale de lider.
În clasele primare, „stelele” sunt deseori date exemplu celorlalți. Ei sunt trimiși la concursuri, reprezintă școala, primesc roluri principale în proiecte și sunt lăudați în fața colegilor.
Ce simte un copil „obișnuit” lângă o „stea” a clasei
Văzând succesul colegului și atenția specială pe care adulții i-o oferă, un copil poate trăi o gamă largă de emoții — de la invidie și frustrare până la motivație și admirație sinceră.
Un psiholog subliniază că situațiile în care există o „stea” în clasă sunt strâns legate de competiție.
Reacția copilului depinde de temperament. Unii preferă să rămână „invizibili”. Alții își doresc să fie ca „steaua”, dar nu reușesc.
Iată ce poate simți un copil care nu este remarcat, nu este invitat la activități și nu este lăudat:
- scăderea stimei de sine;
- neajutorare învățată — copilul crede că nu va reuși niciodată și nici măcar nu încearcă;
- lipsa motivației pentru învățare sau activități extracurriculare în adolescență (ca rezultat al neajutorării învățate).
În unele cazuri însă, copilul se poate mobiliza, mai ales dacă primește sprijin din partea colegilor sau a familiei.
Cum poate fi sprijinit copilul „obișnuit”
- Susțineți copilul în orice inițiativă, remarcând atât reușitele mari, cât și pe cele mici.
- Construiți o stimă de sine sănătoasă: indiferent dacă este sau nu remarcat la școală, copilul trebuie să simtă că este valoros și iubit.
- Dezvoltați abilitățile sociale: încrederea în sine, colaborarea, gestionarea câștigurilor și a eșecurilor.
- Învățați copilul să analizeze situațiile, să ia decizii și să-și stabilească obiective realiste.
Uneori, părintele poate discuta cu învățătorul și îl poate ruga cu delicatețe să observe mai mult copilul care depune efort, dar este nesigur. Poate primi un mic rol sau o responsabilitate pentru a-și demonstra abilitățile.
Ce îi poți spune unui copil care se simte „în umbră”
- Oamenii sunt diferiți, iar fiecare are puncte forte proprii. Găsește-le pe ale tale și sprijină-te pe ele.
- Folosește-ți potențialul. Îmbunătățește acele abilități care sunt importante pentru tine.
- Nimeni nu este perfect: și „stelele” au slăbiciuni.
- Nu te teme să îți arăți reușitele. Dacă înveți să cânți la un instrument, de exemplu, oferă-te să participi la un eveniment școlar.
- Caută sprijin la prieteni sau la adulții în care ai încredere.
Cum ar trebui profesorul să lucreze cu „steaua clasei”
Un profesor de școală primară oferă câteva recomandări:
- Lucrați cu părinții „stelei”. Copilul trebuie să înțeleagă că talentul nu este un motiv de superioritate, ci o responsabilitate.
- Mențineți echilibrul în clasă: fiecare copil trebuie să se simtă valoros. Un portofoliu al reușitelor fiecărui elev poate ajuta.
- Evaluați cu grijă: evitați comparațiile și laudele excesive.
Un copil foarte performant poate primi sarcini mai complexe, iar un copil cu dificultăți — unele adaptate nivelului său. Chiar dacă dificultatea este diferită, amândoi pot primi aceeași notă, însă fiecare va simți că a reușit într-un mod valoros.
Nu transformați copilul talentat într-un „geniu” în fața clasei. Toți elevii trebuie să înțeleagă că rolul fiecăruia este important în reușitele colective.
„Steaua” poate fi implicată în activități de echipă sau pusă în roluri de coordonare, însă trebuie subliniat că succesul este rezultatul efortului întregii echipe.
Există o „stea” în clasa copilului dumneavoastră și acest lucru îl neliniștește? Este important să vă amintiți că rivalitatea la vârsta școlară este firească. Ajutați copilul să înțeleagă că fiecare om este unic și are propriile talente. Sprijiniți-l să-și descopere punctele forte și să le valorifice.
Cât despre „steaua clasei”, adulții trebuie să o încurajeze nu prin elogiere, ci prin implicarea în sprijinirea și motivarea colegilor.
