Dopul de cerumen la copii este o problemă destul de frecventă. Din păcate, uneori chiar părinții contribuie la formarea acestor dopuri: nerespectarea regulilor de igienă sau, dimpotrivă, grija excesivă pentru curățenia urechilor copilului pot perturba procesele naturale ale organismului. Există mai multe metode de tratament pentru dopurile de cerumen. Cel mai des, pentru curățarea urechilor se utilizează spălarea sau dizolvarea dopurilor cu ajutorul preparatelor farmaceutice. Aceste proceduri nu trebuie efectuate acasă — copilul trebuie obligatoriu consultat de un medic.
Ce este dopul de cerumen?
Aparatul auditiv uman este structurat astfel încât între orificiul extern și timpan se află canalul auditiv extern, care are rolul de a transmite undele sonore și de a proteja structurile mai profunde de leziuni mecanice, pătrunderea corpurilor străine și infecții.
Canalul auditiv este căptușit cu țesut cutanat, care devine tot mai subțire pe măsură ce se apropie de cavitatea timpanică. Aparatul glandular al canalului auditiv este reprezentat de glande speciale, al căror secret are proprietăți bactericide. Acesta protejează și hidratează canalul auditiv, prevenind infecțiile.
Combinația dintre secreția acestor glande și celulele epiteliale descuamate ale conductului auditiv extern se numește cerumen. În condiții normale, prezența sa nu este percepută de om. În timpul mișcărilor articulației maxilare, pielea canalului se deplasează, eliminând cerumenul spre exterior.
Dopul de cerumen reprezintă doar o acumulare de secreții și nu este un semn de lipsă de igienă.
Dopurile de cerumen pot fi cerate, plastilinoase sau uscate. Dopurile moi se îndepărtează mult mai ușor decât cele dense și uscate.
De ce se formează dopurile de cerumen la copii
Atunci când se întreabă de ce s-a format un dop de cerumen, mulți adulți nu bănuiesc că cea mai frecventă cauză este încălcarea regulilor de îngrijire a urechii externe și a porțiunii inițiale a canalului auditiv.
Curățarea zilnică și excesiv de riguroasă a urechii externe, mai ales cu ajutorul unor obiecte improvizate, irită glandele și determină o secreție crescută. Excesul de cerumen, deplasându-se spre timpan, se acumulează. În plus, o astfel de curățare afectează integritatea epiteliului ciliat, ceea ce îngreunează eliminarea cerumenului.
Alți factori care pot contribui la apariția dopurilor de cerumen sunt:
-
particularitățile individuale ale structurii canalului auditiv;
-
hipersecreția glandelor;
-
creșterea vâscozității secrețiilor.
Caracteristicile anatomice individuale — îngustarea sau curbura canalului auditiv extern — îngreunează, de asemenea, eliminarea cerumenului. Acesta poate fi motivul pentru care, în anumite cazuri, se formează dopuri.
Infecțiile urechii externe, însoțite de inflamație, pot favoriza apariția dopurilor de cerumen încă din stadiile incipiente ale bolii.
Inflamația irită aparatul secretor, crescând producția de cerumen. Edemul țesuturilor îngustează lumenul canalului auditiv, împiedicând evacuarea secrețiilor și favorizând formarea dopului. În timpul inflamației, proprietățile bactericide ale cerumenului devin insuficiente, ceea ce predispune la infectarea glandelor. În faza acută a inflamației, secreția glandelor canalului auditiv poate fi chiar suspendată.
Purtarea unui aparat auditiv ales incorect sau utilizarea frecventă a căștilor traumatizează constant pielea canalului auditiv, stimulând secreția glandelor și favorizând apariția dopurilor la copii.
Expunerea constantă a copilului la aer cald și uscat afectează negativ organul auzului. Încălzirea suplimentară a încăperilor nu doar usucă mucoasele, ci influențează și pielea conductului auditiv extern, uscând secreția glandelor și determinând formarea dopurilor uscate și dense.
Simptomele afecțiunii
Afecțiunea se caracterizează printr-o perioadă îndelungată fără simptome, care durează aproape până la obstrucția completă a canalului auditiv. Manifestările apar frecvent după pătrunderea apei în canalul auditiv, când dopul se umflă și blochează lumenul acestuia.
În consecință, pot apărea următoarele simptome:
-
scădere bruscă a auzului;
-
zgomote sau sunete străine în urechea afectată;
-
senzație de arsură în zona canalului auditiv și a pavilionului urechii;
-
perceperea accentuată a propriei voci.
Simptomul principal este diminuarea bruscă a auzului. Totuși, copiii de 3–4 ani nu pot interpreta corect această stare. Adulții trebuie să observe semnele indirecte: copilul întreabă frecvent din nou ce i se spune, nu reacționează când este strigat, mai ales dacă nu vede persoana care vorbește, sau se sperie când cineva i se adresează din spate.
Localizarea dopului în apropierea timpanului poate fi însoțită de simptome reflexe.
Cine și cum stabilește diagnosticul
Suspiciunea și chiar observarea unui dop de cerumen la copil sunt relativ simple. Însă ce urmează și cum se rezolvă problema poate stabili doar medicul. Diagnosticul final este pus de medicul ORL pediatru, prin otoscopie, evaluarea structurii canalelor auditive, excluderea infecțiilor sau formațiunilor tumorale. Medicul va decide metoda de îndepărtare a dopului.
Orice manipulare a urechilor copilului fără consult medical este inadmisibilă, mai ales la copiii sub 2 ani. Acest lucru poate duce la complicații grave: perforarea timpanului, sângerări, pierderea auzului.
Metode de îndepărtare a dopului de cerumen la copil, în ambulatoriu
Există mai multe metode de tratament. Cel mai frecvent se utilizează spălarea urechii. Deși procedura pare simplă, necesită competențe și experiență. Spălarea se face cu soluții antiseptice ușor încălzite, pentru a evita reacțiile reflexe.
Soluțiile sunt introduse cu ajutorul unei seringi de volum mare. Direcția și presiunea jetului trebuie să fie astfel încât iritarea timpanului să fie minimă. Apariția fragmentelor de dop în lichidul evacuat indică oprirea procedurii. Resturile sunt îndepărtate cu instrumente speciale, iar la final canalul este uscat și dezinfectat.
Totuși, această metodă nu este întotdeauna eficientă. În cazul dopurilor uscate și dure, este necesară înmuierea prealabilă a acestora.
Există numeroase sfaturi populare despre îndepărtarea dopurilor de cerumen, însă urmarea lor fără discernământ poate transforma o problemă aparent inofensivă într-o complicație gravă.
Pentru înmuierea dopurilor uscate se utilizează soluții de peroxid de hidrogen. Sub acțiunea acestuia, dopul devine moale și friabil, crescându-și volumul, ceea ce poate duce temporar la o scădere și mai accentuată a auzului — aspect despre care părinții trebuie avertizați. Peroxidul de hidrogen produce spumare abundentă, iar excesul de spumă este îndepărtat doar din pavilionul urechii.
Deși supradozajul preparatelor cerumenolitice este puțin probabil, acestea au contraindicații și efecte secundare. De aceea, doar medicul ORL pediatru poate prescrie astfel de produse, după efectuarea otoscopiei.
Îndepărtarea dopurilor cu instrumente este permisă la copii doar în cazuri strict indicate și sub control optic. Procedura se numește chiuretaj și este recomandată în următoarele situații:
-
perforarea timpanului;
-
infecția urechii externe sau medii;
-
structura particulară a dopului, care nu permite înmuierea acestuia.
Procedura este efectuată în regim ambulatoriu de către medicul ORL pediatru.
Prevenirea dopurilor de cerumen la copii
Pentru a proteja copiii de această afecțiune și de recidive, este necesar:
-
să fie respectate regulile de îngrijire a urechilor și copiii să fie învățați să le aplice;
-
să se asigure că aparatele auditive, dacă sunt necesare, sunt corect alese;
-
să fie evitată purtarea căștilor care se introduc în canalul auditiv;
-
să fie monitorizată umiditatea aerului în încăperile în care copiii petrec mult timp.
Este important să fie respectat cu strictețe programul controalelor preventive la medicul ORL și să se solicite consult medical la orice suspiciune de scădere a auzului.
Informațiile prezentate nu pot fi utilizate pentru autodiagnosticare sau stabilirea tratamentului și nu înlocuiesc consultul medical!
