Edemul Quincke la copii: ce trebuie să știe fiecare părinte
Angioedemul, cunoscut și sub denumirea de edem Quincke, este o reacție alergică acută care poate apărea nu doar la adulți, ci și la copii. Este o urgență medicală ce necesită intervenția rapidă a părinților și ajutor specializat imediat.
Edemul Quincke, angioedemul sau urticaria gigantă (angioedema) reprezintă o umflare a pielii, țesutului subcutanat și mucoaselor, apărută ca răspuns la pătrunderea unui alergen în organism. Poate fi declanșat de diverse cauze și se manifestă în moduri diferite.
Zonele cel mai frecvent afectate
- Fața – 96%
- Zona din jurul ochilor – 66%
- Buzele – 41%
- Mâinile și picioarele – 10%
- Laringele și corzile vocale – 6%
- Limba – 2%
- Organele genitale – 1%
Edemul a fost descris pentru prima dată în literatura medicală de medicul german Heinrich Irenaeus Quincke în 1882. Abia în 1963 cercetătorii au înțeles mecanismul dezvoltării acestei afecțiuni.
Conform Organizației Mondiale de Alergologie, urticaria și angioedemul afectează până la 20% din populație. La 10–20% dintre oameni apare cel puțin o dată în viață. Un studiu din 2020 a arătat că angioedemul a reprezentat 0,7% dintre urgențele medicale și 38,4% dintre toate cazurile de reacții alergice.
Particularități ale edemului Quincke la copii
Potrivit lui Pavel Berejanski, edemul Quincke apare la 2–4% dintre copii, fiind mai frecvent la fete decât la băieți. În ultimii ani, numărul cazurilor este în creștere.
Datele cercetătorilor din Belgorod arată că, din 2020, a crescut numărul solicitărilor de urgență pentru angioedem la copii și adolescenți. La grupa de vârstă 13–18 ani, cazurile au crescut cu 84,6% (de la 26 în 2020 la 48 în 2022). La copiii între 7–12 ani, creșterea a fost de 21,1%, iar la cei sub 6 ani – de 3,7%.
Specialiștii pun această creștere pe seama nivelului ridicat de alergizare alimentară, casnică și de mediu.
„La copii edemul Quincke se dezvoltă rapid după contactul cu un alergen sau consumul acestuia. Umflătura apare brusc, datorită vascularizației intense și rețelei capilare dezvoltate, ceea ce favorizează acumularea de lichid în țesuturi. Edemele se extind mai repede și mai ușor decât la adulți, putând apărea simultan în mai multe zone și având tendința de a se uni”, explică medicii.
Cel mai des se umflă buzele, pleoapele, fața și gâtul, ceea ce poate îngreuna respirația, modifica vocea și provoca edemul amigdalelor. Simptomele seamănă cu un atac brusc de amigdalită: răgușeală, furnicături la nivelul limbii și nevoia de a tuși.
La copii, edemul poate afecta articulațiile, provocând dureri, și se asociază frecvent cu febră.
Cauze posibile ale edemului Quincke la copii
Grupele de risc includ:
- Copii predispuși la reacții alergice
- Copii cu antecedente de urticarie
- Pacienți cu dermatită atopică, rinită alergică sau astm bronșic
Cea mai periculoasă este alergia la înțepături de insecte (căpușe, purici, ploșnițe, viespi, albine), care poate provoca edem sever atât la copii, cât și la adulți.
„La copiii sub 6 ani, principalii declanșatori sunt alergenii alimentari: ouă, lapte, pește și produsele care favorizează eliberarea histaminei – ciocolată, citrice, nuci. Medicamentele, precum penicilinele și vitaminele din grupa B, pot provoca edem. La copiii peste 6 ani, rol important au polenul, praful, mătreața și părul de animale”, precizează specialiștii.
Alte cauze posibile:
- Infecții
- Stres
- Urticarie sau edem provocat de frig
- Arsuri de la meduze sau plante toxice
Forma acută poate dura 4–6 săptămâni, iar cea cronică mai mult de 6 săptămâni. Din păcate, edemul nu poate fi anticipat, ci doar diagnosticat după apariție. Totuși, se pot lua măsuri pentru a preveni complicațiile.
Ce trebuie făcut dacă copilul are edem Quincke
- Apelați imediat la serviciul de urgență.
- Încetați contactul copilului cu alergenul suspectat.
- Asigurați acces la aer proaspăt.
- Administrați un antihistaminic.
- Aplicați comprese reci pe zona afectată.
În cazurile repetate, medicii recomandă administrarea de prednison. În formele severe, cu risc de șoc anafilactic, se utilizează adrenalină prin auto-injectoare, pe care părinții copiilor din grupul de risc trebuie să le aibă la îndemână.
Dacă alergenul este alimentar, se recomandă clismă sau laxative pentru eliminarea rapidă, sorbenți, hidratare și diuretice pentru filtrarea organismului.
Copilul trebuie investigat medical: analize pentru imunoglobulina E totală și specifică, teste pentru sistemul complement C2 și C4, precum și determinarea concentrației inhibitorului C1-esterază. Dacă edemul afectează gâtul, poate fi necesară laringoscopia. La copiii peste 3 ani se pot face teste cutanate, dar la vârste mici acestea nu sunt fiabile.
Prevenirea edemului Quincke la copii
Cel mai important este evitarea contactului cu alergenii. O dietă hipoalergenică reduce riscul. Copiii cu antecedente trebuie monitorizați de alergolog și evaluați periodic.
Este esențială gestionarea bolilor cronice, mai ales cele digestive (sindrom de malabsorbție, intoleranțe, boala celiacă), care favorizează absorbția alergenilor și declanșarea reacțiilor acute.
În general, prognosticul este favorabil, mai ales dacă se corectează stilul de viață, se identifică la timp cauzele alergiei și se respectă recomandările medicale.
