5 mituri despre răceală pe care oamenii de știință le-au demontat de mult
Statisticile arată că fiecare adult se îmbolnăvește de infecții respiratorii virale acute (IRVA) de aproximativ două–patru ori pe an. Cu toate acestea, în ciuda experienței frecvente cu răcelile, mulți continuă să creadă că secrețiile nazale verzi sunt semn de infecție bacteriană sau că izolarea trebuie menținută până la dispariția ultimului simptom. În plin sezon al infecțiilor respiratorii, specialiștii au demontat cele mai populare mituri.
Mitul nr. 1. Secrețiile nazale verzi = infecție bacteriană
Culoarea mucusului nazal nu este un criteriu de diagnostic. Ea poate varia de la transparent sau alb până la galben-verzui — rezultat al activității sistemului imunitar.
În mucus se găsesc leucocite — celule imunitare. Atunci când acestea atacă un agent patogen, fie virus, fie bacterie, se eliberează enzima mieloperoxidază, care colorează secrețiile în galben-verzui. Cu cât lupta organismului cu infecția este mai intensă și mai îndelungată, cu atât culoarea devine mai pronunțată. De aceea, în zilele 5–7 ale răcelii, secrețiile sunt de obicei mai dense și colorate. Acesta nu este un motiv pentru a începe terapia cu antibiotice. Comunitățile medicale avertizează: administrarea nejustificată și necontrolată de antibiotice face bacteriile rezistente la tratament.
Mitul a apărut din cauza asemănării cu secrețiile purulente din rinosinuzita bacteriană. Și acestea pot fi verzi, dar nu întotdeauna — secrețiile transparente pot apărea și în infecțiile bacteriene. Același lucru este valabil și pentru culoarea sputei la tuse: nu are valoare diagnostică majoră, trebuie evaluat ansamblul simptomelor.
Mitul nr. 2. Febra mai lungă de trei zile = nevoie de antibiotice
Răceala este o infecție virală care durează, de regulă, 7–10 zile. Vârful bolii apare în zilele 3–5, apoi urmează ameliorarea. Febra poate persista în această perioadă, dar nu este un motiv pentru a începe antibiotice.
Antibioticele nu acționează împotriva virusurilor. Din contră, în cazul IRVA, ele aduc mai mult rău decât bine și cresc riscul de complicații. Singura indicație pentru antibiotice este suprainfecția bacteriană. Ea poate fi suspectată dacă febra durează peste 10 zile, apar secreții purulente sau starea se ameliorează, apoi se agravează din nou. Chiar și atunci este necesară consultarea medicului.
Mitul nr. 3. Temperatura peste 38,5 °C trebuie scăzută imediat
Temperatura cu adevărat periculoasă pentru viață este peste 41–42 °C, când începe denaturarea proteinelor din sânge, afectând creierul și organele interne. De aceea, febra mare se recomandă a fi scăzută cu medicamente precum ibuprofen sau paracetamol.
Nu există o cifră fixă de la care trebuie intervenit. Medicii recomandă să ne orientăm după starea generală. Dacă pacientul se simte bine, nu este obligatoriu să se administreze tratament, chiar dacă termometrul arată 39 °C. Totuși, dacă temperatura depășește 40 °C și nu scade, trebuie chemată ambulanța, mai ales dacă apar simptome precum cefalee severă, erupții cutanate, confuzie, vărsături, dureri abdominale sau convulsii.
Mitul nr. 4. Angina necesită întotdeauna antibiotice
Angina, sau tonzilofaringita acută, apare cel mai adesea pe fond viral, împotriva căruia antibioticele nu au efect. Forma bacteriană reprezintă doar 5–15% din cazuri. Diferențierea între angina virală și cea bacteriană nu se poate face doar clinic, sunt necesare teste.
În majoritatea cazurilor, agentul bacterian este streptococul beta-hemolitic de grup A. Pentru confirmare se fac teste antigenice, inclusiv teste rapide disponibile în farmacii. Dacă rezultatul este negativ, angina este cel mai probabil virală și nu necesită antibiotice.
Mitul nr. 5. Atâta timp cât există simptome, persoana este contagioasă
Perioada de incubație a virusurilor respiratorii variază între 1 și 14 zile, cel mai frecvent 1–5 zile. Astfel, o persoană poate fi contagioasă chiar înainte de apariția simptomelor.
Momentul exact când pacientul nu mai este contagios nu poate fi stabilit cu precizie. Depinde de tipul virusului, de evoluția bolii și de particularitățile individuale. Persoanele cu imunitate scăzută pot rămâne contagioase mai mult timp.
Totuși, la 24 de ore după ultima creștere a temperaturii, riscul de transmitere scade semnificativ. Centrele pentru Controlul Bolilor recomandă ca, timp de încă 5 zile după dispariția febrei, pacientul să rămână acasă, să poarte mască și să păstreze distanța.
Simptomele reziduale, precum nasul înfundat sau tusea, pot persista 2–3 săptămâni, iar rinosinuzita sau tusea post-virală chiar luni. Acestea nu înseamnă că pacientul este contagios sau că are nevoie de antibiotice, ci doar că infecția a afectat puternic căile respiratorii și receptorii tusei, care rămân activi chiar și după eliminarea virusului.
