Depistarea la timp a scăderii sau pierderii auzului la copiii mici este dificilă. Copilul nu își poate descrie încă propriile senzații. Totuși, cu cât problema este diagnosticată mai devreme, cu atât cresc șansele unei soluționări favorabile.
De la 0 la 6 luni
Principala și cea mai sigură metodă de diagnosticare a problemelor de auz este emisia otoacustică, cunoscută și ca screening auditiv (test audiologic), efectuat în maternitate. Acest test poate indica clar dacă bebelușul aude sau nu.
„Dacă testul din maternitate nu este trecut (adică sugarul nu reacționează la un sunet puternic), părinților li se recomandă insistent să nu piardă timp și să îl repete la vârsta de o lună, împreună cu un consult ORL.”
Medicul va verifica dacă există obstacole mecanice care împiedică sunetul să ajungă la timpan. Dacă și după această evaluare copilul nu trece testul, acesta este trimis pentru investigații audiologice aprofundate.
Specialiștii subliniază că screeningul auditiv din maternitate este, prin natura sa, o procedură sensibilă. Metodologia depinde de mai mulți factori și necesită:
- liniște absolută;
- un aparat calibrat corect și aflat în stare perfectă de funcționare, responsabilitatea revenind personalului medical.
Chiar și o investigație realizată impecabil nu oferă o garanție de 100%. De aceea, dacă bebelușul a trecut screeningul din maternitate, dar aveți suspiciuni privind auzul său, este esențial să consultați din nou un medic pentru repetarea testului audiologic.
Semne ale problemelor de auz la sugar:
- plânge monoton (pe aceeași tonalitate, fără variații emoționale);
- nu întoarce capul sau privirea spre un sunet puternic;
- nu tresare și nu își contractă reflex corpul la un zgomot puternic, cum ar fi o bătaie din palme (este important să fie un sunet clar, deoarece o lovitură în masă poate fi percepută prin vibrație, nu prin auz).
Dacă și testul repetat oferă un rezultat pozitiv (confirmând că auzul este normal), se poate continua monitorizarea obișnuită.
Important
Multe depind de faptul dacă bebelușul s-a născut la termen sau prematur.
În cazul copiilor prematuri, screeningurile repetate se efectuează puțin mai târziu, pentru a permite maturizarea cortexului cerebral. Acest lucru este necesar pentru ca organismul să răspundă corect la stimulii sonori.
Dacă, după investigațiile repetate, părinții continuă să aibă îngrijorări legate de auzul copilului, li se oferă trimitere către un centru pediatric de audiologie pentru screening extins. Acolo se stabilește diagnosticul final: dacă există sau nu pierdere de auz, ce tip de afectare este și dacă este necesară reabilitare auditivă.
Copiii mai mari de 6 luni
Între 6 și 12 luni, în mod normal apare vocalizarea — gângurit și imitarea sunetelor. Copilul începe să copieze sunetele părinților. Treptat, vorbirea se dezvoltă, vocabularul pasiv se îmbogățește, iar copilul începe să înțeleagă sensul cuvintelor.
De regulă, până la vârsta de un an apar până la zece cuvinte, precum: „mama”, „tata”, „buni”, „pisică” — cuvinte simple, scurte și ușor de pronunțat.
Motive pentru verificarea auzului la specialist
- Dacă vocea și plânsul rămân monotone (pe aceeași tonalitate, fără expresivitate), specialistul recomandă consult medical.
- Vorbirea s-a format, dar după o boală s-a oprit din evoluție sau a început regresul.
Acest lucru necesită nu doar investigații audiologice, ci și evaluare neurologică.
Legătura dintre pierderea auzului și otite: când este periculos și când nu
Nu există o relație directă clară de tipul „fiecare otită înseamnă probleme de auz”. Totuși, există nuanțe importante.
Situație periculoasă
Otita apărută pe fond de gripă, rujeolă sau meningită.
Aceste infecții pot provoca complicații neurologice, inclusiv afectarea nervului auditiv (hipoacuzie neurosenzorială, până la pierderea completă a auzului).
Situație de obicei reversibilă
Otita catarală apărută în timpul unei răceli.
În acest caz, din cauza trompei lui Eustachio poziționate mai jos anatomic la copii, infecția ajunge ușor în urechea medie, iar în spatele timpanului se acumulează lichid.
Cum se manifestă:
- copilul vorbește mai încet (propria voce îi pare mai puternică în interiorul capului);
- crește volumul televizorului sau al telefonului;
- dacă afectarea este unilaterală, se întoarce către sursa sunetului cu urechea sănătoasă.
O scădere a auzului timp de 7–10 zile în perioada bolii este considerată acceptabilă. Ulterior, auzul ar trebui să revină la normal.
Important
Dacă senzația de ureche înfundată și zgomotul din ureche persistă mai mult de două săptămâni, iar căscatul sau manevrele de echilibrare a presiunii nu ajută, este necesar un consult ORL urgent pentru timpanometrie și audiometrie.
Scăderea auzului poate duce la probleme de vorbire și adaptare socială. Cu cât corecția începe mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă.
Pierderea auzului are întotdeauna o cauză:
- traumă;
- infecție;
- stres foarte puternic (rar, dar poate declanșa pierderea auzului);
- foarte rar — o afecțiune genetică.
Dacă vi se pare că copilul „a încetat să audă fără motiv”, cauza există — doar că încă nu a fost identificată.
Care este ordinea corectă a pașilor dacă suspectați probleme de auz
- Otorinolaringologul (medicul ORL). Acesta identifică cauze frecvente: dop de ceară, corp străin în conductul auditiv extern sau exsudat — situație în care copilul are otită exudativă, urechea nu doare, dar auzul scade treptat. Medicul va analiza istoricul medical: va întreba despre traumatisme și sporturile practicate (box, înot și alte activități cu risc traumatic). Dacă nu se identifică nimic, timpanul arată bine și nu se observă modificări, veți fi direcționați către următorul specialist.
- Medicul audiolog. În paralel, pot fi recomandate consultații la neurolog și oftalmolog. Oftalmologul examinează fundul de ochi și starea vaselor sanguine. Există situații în care spasmele vasculare reduc circulația sângelui în zona cohleei și pot provoca scăderea auzului.
- Investigația audiologică. La copiii mici, care nu pot răspunde activ la stimuli sonori, nu pot apăsa butoane și nu pot indica imagini, investigațiile se efectuează în timpul somnului — natural sau indus medicamentos.
Sfatul principal pentru părinți
La orice suspiciune privind scăderea auzului copilului, trebuie să consultați un medic audiolog și să efectuați o evaluare auditivă completă.
Există teste care pot fi făcute acasă, însă toate sunt orientative. Rezultatul depinde de starea copilului, zgomotul din încăpere și metoda folosită. Ele pot doar sugera dacă este necesar consultul unui specialist.
Cum să observi la timp problemele de auz: esențialul
Dacă aveți orice îndoială că auzul copilului este normal, adresați-vă imediat medicilor. Problemele pot fi indicate de voce și plâns monotone, lipsa reacției la vocea părinților în perioada de sugar, iar după 3–5 ani — deteriorarea vorbirii deja dezvoltate, nevoia frecventă de a cere repetarea și creșterea volumului la televizor sau la dispozitive electronice.
Cu cât ajungeți mai devreme la specialiști și investigați atent copilul, cu atât cresc șansele de a-i păstra auzul complet și, implicit, dezvoltarea normală a vorbirii și adaptarea socială.
