Linex

Reflexele nou-născutului: normal și semne de alertă

Reflexele nou-născutului: normal și semne de alertă

Urmărește-ne pe Telegram

Descoperă cele mai noi noutăți, sfaturi practice și „cheat-uri” utile pentru părinți.

Reflexele reprezintă anumite reacții stereotipice și așteptate ale organismului la stimuli. Aceste reacții sunt controlate de sistemul nervos, iar în formarea lor participă și receptorii cutanați și mușchii.

Toate reflexele se împart în două mari categorii: congenitale și dobândite. Reflexele congenitale sunt prezente de la naștere, în timp ce reflexele dobândite necesită un anumit proces de învățare. Cunoașterea reacțiilor normale ale unui nou-născut permite medicului neurolog să suspecteze din timp o patologie și să recomande investigații suplimentare sau tratament, dacă este cazul.

Tipuri de reflexe la nou-născuți

Nou-născutul nu are abilități dobândite; sunt prezente doar reflexele necondiționate. În primele luni de viață, pe baza acestor reflexe se vor forma treptat reacții reflexe complexe și voluntare. Până la vârsta de un an, activitatea nervoasă a copilului evoluează suficient pentru a-i permite să execute sarcini complexe specifice vârstei.

Există mai multe clasificări ale reflexelor fiziologice la nou-născuți. Ne vom opri asupra uneia dintre ele.

1. Reflexele orale (legături cu căutarea hranei)

  • Reflexul trompiței: atingerea rapidă a buzelor nou-născutului cu degetele determină întinderea buzelor înainte. Acest reflex persistă până la 2-3 luni, apoi dispare.
  • Reflexul de căutare: stimularea colțului gurii face ca buza să coboare, capul să se întoarcă spre stimul, iar limba să se ridice. Presiunea pe centrul buzei superioare deschide gura și întinde capul, iar presiunea pe centrul buzei inferioare înclină capul și coboară mandibula. Reflexul de căutare persistă până la 3-4 luni, apoi se estompează.

Important: Reflexul trebuie verificat la copilul flămând și ar trebui să fie simetric. Manifestarea unilaterală poate indica afectarea unui nerv facial, iar absența completă poate semnala afectarea bilaterală a nervilor faciali sau a sistemului nervos central (SNC). Copiii cu astfel de tulburări necesită investigații urgente de specialitate.

  • Reflexul de supt: introducerea unui obiect în gură declanșează mișcări ritmice de supt. Persistă până la 3-4 ani. Lipsa satisfacerii acestei nevoi poate duce ulterior la rosul unghiilor sau suptul degetelor. Alăptarea prelungită și completă previne astfel de tulburări.

Important: Reflexul de supt poate fi absent în caz de afectare unilaterală sau bilaterală a nervilor faciali, afectarea SNC, patologii somatice grave sau la nou-născuții prematuri profunzi.

2. Reflexele palmar (automatismul mâinii)

  • Reflexul de prindere superioară: presiunea pe palmă determină închiderea degetelor asupra obiectului.
  • Reflexul Robinson (evaluarea tonusului flexorilor): după prinderea degetelor, copilul poate fi ridicat ușor. Persistă până la 3-4 luni, apoi devine abilitate voluntară de prindere a obiectelor.
  • Reflexul Babkin: presiunea pe palmă cu degetele mari face copilul să întoarcă capul și să deschidă gura. Dispare la 3 luni.
  • Reflexul Moro (planificarea mișcării): un sunet puternic sau scăderea bruscă a copilului determină deschiderea brațelor și a pumnilor, apoi revenirea la poziția inițială. Este vizibil până la 5 luni, apoi dispare.

Important: Afectarea reflexelor mâinilor poate indica paralizie periferică sau afectarea SNC. Fiecare caz trebuie evaluat împreună cu celelalte reflexe.

3. Reflexele picioarelor

  • Reflexul de prindere inferioară (Vermor): presiunea ușoară pe talpa piciorului determină flexia degetelor între al doilea și al treilea deget. Dispare la 3-4 luni.
  • Reflexul Babinski: stimularea talpii duce la extensia dorsală și despărțirea degetelor. Persistă până la 2 ani, apoi dispare.

Important: Apariția reflexului Babinski la adult indică afectare gravă a SNC.

4. Reflexele verticale

  • Reflexul de sprijin și întindere: copilul susținut vertical își menține corpul drept pe jumătate îndoit, pregătind pașii. Dispare la 2 luni.
  • Mers automat: în poziție verticală, înclinarea ușoară înainte determină pași reflexi. Dispare la 2 luni.

Important: La nou-născuții slabi, prematuri sau cu traumatisme craniene reflexele pot fi slabe sau absente. La afectarea SNC, reflexele pot persista mai mult decât normal.

5. Reflexele în decubit ventral (pe burtă)

  • Reflexul de protecție: copilul întors pe burtă își rotește automat capul lateral pentru a respira.
  • Reflexul de târâre (Bauer): sprijinirea călcâielor determină mișcări de târâre. Dispare după 4 luni.
  • Reflexul Galant: stimularea pielii de-a lungul coloanei determină curbarea trunchiului în direcția opusă stimulului, cu extensia piciorului. Dispare la 4 luni.
  • Reflexul Peres: mișcarea degetului de jos în sus pe procesul spinous determină ridicarea capului și extinderea trunchiului, cu flexia membrelor. Dispare la 4 luni.

Important: Reflexele pot fi absente sau slabe la afectarea SNC sau a măduvei spinării și trebuie evaluate individual.

Importanța evaluării reflexelor

Verificarea reflexelor este esențială în evaluarea neurologică complexă a nou-născutului. Aceasta poate fi efectuată doar de un neurolog pediatric specializat în sugari și copii mici. Detectarea la timp a abaterilor permite intervenția rapidă și prevenirea complicațiilor. De aceea, controalele neurologice planificate nu trebuie ignorate, chiar dacă părinții consideră că totul este în regulă cu copilul.

Distribuie:
like
0
dislike
0

Articole recomandate