Obiceiurile de somn din perioada tinereții, inclusiv somnul de zi și activitatea nocturnă crescută, sunt asociate cu o durată de viață mai scurtă la pești. Aceasta este concluzia unui studiu publicat în revista Science.
Experiment realizat pe un model biologic utilizat frecvent în studiile despre îmbătrânire
Cercetarea a fost efectuată pe specia africană de pești carpozubă turcoaz (Nothobranchius furzeri). Această specie de dimensiuni mici este frecvent utilizată ca model în studiile despre îmbătrânire datorită duratei sale scurte de viață, care variază, de regulă, între patru și opt luni.
Monitorizare continuă și analiză cu ajutorul inteligenței artificiale
Oamenii de știință au monitorizat 81 de pești pe parcursul întregii lor vieți. Camerele video au înregistrat non-stop mișcările acestora, iar datele colectate au fost analizate ulterior cu ajutorul unui model de învățare automată. Acesta a identificat tipare legate de nivelul de activitate, viteza de deplasare și perioadele de repaus.
Diferențele de comportament apar încă din tinerețe
Rezultatele au arătat că diferențele de comportament se manifestă încă din primele etape ale vieții. Peștii care aveau să trăiască mai mult erau mai activi în perioadele de veghe și dormeau în principal pe timpul nopții.
În schimb, exemplarele cu o durată de viață mai scurtă prezentau un nivel redus de activitate și aveau tendința de a dormi ocazional în timpul zilei.
Somnul de zi, asociat cu o viață mai scurtă
Peștii longevivi (care au trăit peste 200 de zile) aproape că nu dormeau în timpul zilei. În contrast, indivizii cu viață mai scurtă făceau frecvent pauze pentru somn diurn.
Aceste diferențe s-au dovedit atât de constante, încât cercetătorii au reușit să creeze un tip de „ceas comportamental”, capabil să prezică durata de viață pe baza nivelului de activitate și a tiparelor de somn din tinerețe.
Diferențe moleculare semnificative între pești
Analizele suplimentare au evidențiat și diferențe la nivel molecular între peștii cu viață scurtă și cei longevivi. Cele mai pronunțate modificări au fost observate la nivelul ficatului.
La indivizii care au murit mai devreme, au fost mai active genele implicate în sinteza proteinelor și în menținerea funcțiilor celulare.
Rezultatele ar putea avea implicații mai largi
Autorii studiului subliniază că rezultatele obținute sunt în concordanță cu cercetările privind îmbătrânirea la alte specii. Descoperirile ar putea contribui la o mai bună înțelegere a modului în care comportamentele timpurii influențează ritmul îmbătrânirii.
În viitor, cercetătorii intenționează să verifice dacă această abordare poate fi aplicată și în studiile asupra altor animale, precum și asupra oamenilor.
