Copiii care suferă de rinită alergică au nevoie de îngrijire medicală promptă și de specialitate. Spre deosebire de adulți, micilor pacienți nu li se potrivesc toate medicamentele sau remediile populare, motiv pentru care alegerea metodelor terapeutice trebuie făcută cu multă atenție.
Rinita alergică la copii apare ca reacție la anumiți alergeni și se manifestă printr-un nas înfundat prelungit, fără febră. Pentru a ține sub control simptomele, este esențial să fie identificat factorul declanșator, să fie ales tratamentul potrivit și, pe cât posibil, să fie redus contactul cu substanțele iritante.
Cauzele rinitei alergice la copii
La baza acestei afecțiuni se află o reacție alergică ce se dezvoltă în urma contactului cu un factor iritant. În rolul unor astfel de declanșatori se regăsesc, cel mai frecvent, particulele volatile de dimensiuni mici — polenul plantelor înflorite, praful obișnuit din locuință, sporii de mucegai, părul animalelor sau ciupercile de pe pielea acestora. Printre alte cauze posibile la copii se numără anumite alimente, inclusiv legume și fructe, precum și îmbrăcămintea confecționată din materiale naturale.
Rinita alergică la copii se poate agrava atunci când intervin factori suplimentari de risc, precum aerul rece sau mirosurile puternice, cel mai adesea provenite de la parfumuri sau produse de curățenie. În prezent, medicii disting două forme de bază ale acestei afecțiuni — rinita sezonieră și cea perenă (pe tot parcursul anului) — deși simptomele și tratamentul sunt, în esență, similare în ambele cazuri.
Forma sezonieră se caracterizează prin crize care apar în decurs de câteva ore de la contactul cu factorul iritant și au o legătură clară cu anotimpul, manifestându-se în perioada înfloririi majorității ierburilor, arbuștilor și copacilor. Rinita perenă poate apărea în orice moment al anului, are un caracter cronic, iar crizele pot dura, uneori, câteva zile.
Intensitatea și durata unei crize de rinită la copil depind, în primul rând, de perioada de expunere la alergen. Dacă micuțul a petrecut mai multe ore într-un mediu care declanșează un răspuns imunitar nefavorabil, în sânge va ajunge o cantitate mare de particule iritante. În astfel de situații, gestionarea alergiei devine dificilă, chiar și atunci când sunt folosite medicamente sau remedii tradiționale.
Simptomatologie
Pentru a stabili tratamentul potrivit, este necesar nu doar să fie recunoscute simptomele caracteristice, ci și să fie cunoscute cauzele afecțiunii la copii. Nu toate semnele apar simultan, însă regula generală este următoarea: cu cât criza este mai severă, cu atât tabloul clinic devine mai variat. Printre simptomele de bază întâlnite la copiii cu rinită acută se numără:
- nasul înfundat;
- strănuturi frecvente;
- secreții nazale abundente;
- tuse;
- mâncărime la nivelul nasului;
- lăcrimare și iritație oculară.
Senzația de mâncărime și de usturime poate apărea și la nivelul nazofaringelui, iar în unele cazuri, în urma unei crize prelungite, apare o ușoară umflare a feței și a ochilor. În situația formei perene, la simptomele descrise se adaugă și riscul apariției sinuzitei sau otitei. Din cauza congestiei nazale cronice, copilul poate sforăi noaptea, iar vocea poate deveni ușor nazală, similar formei vasomotorii a bolii.
Senzația constantă de iritație la nivelul nasului îi determină pe copii să își curețe frecvent nasul manual sau să sufle des din nas. Acest lucru poate provoca mici sângerări nazale, cauzate de deteriorarea vaselor de sânge de mici dimensiuni.
În timpul crizelor alergice, copilul poate deveni irascibil și poate refuza mâncarea, fenomen legat de diminuarea temporară a simțului gustului și al mirosului. În plus, suflarea repetată a nasului duce la o senzație de ureche înfundată, motiv pentru care este important ca micuțul să fie liniștit și să i se explice, pe înțelesul lui, ce se întâmplă.
Rinita alergică seamănă adesea cu o răceală, însă, spre deosebire de aceasta, de regulă nu este însoțită de febră, dureri în gât sau stare accentuată de slăbiciune. Sunt caracteristice secrețiile apoase și transparente, mâncărimea nazală, strănutul frecvent, lăcrimarea și accentuarea simptomelor după contactul cu polenul, praful, animalele sau mirosurile puternice.
Metode de diagnosticare
Între identificarea simptomelor și stabilirea tratamentului, este obligatorie punerea unui diagnostic precis. Scopul principal al evaluării este diferențierea rinitei alergice de alte afecțiuni cu manifestări asemănătoare. Astfel, medicul va trebui să confirme sau să excludă:
- conjunctivita – afectează în primul rând ochii, iar în cazul celei cu origine virală este însoțită de creșterea temperaturii și de mărirea ganglionilor limfatici preauriculari;
- polinoza – o formă mai severă de rinită, în cadrul căreia copilul se confruntă cu înroșirea ochilor, oboseală, crize de sufocare și febră;
- urticaria – caracterizată prin erupții cutanate și mâncărimea provocată de acestea, în timp ce umflarea feței și alte simptome specifice dermatitei au un rol secundar.
Pentru a stabili modul corect de tratare a rinitei alergice la copii, diagnosticul diferențial nu este suficient. Este obligatorie și discuția cu părinții copilului, care ajută la restrângerea ariei de căutare a alergenului responsabil. Pot fi efectuate două teste, la fel de eficiente, pentru identificarea factorului declanșator.
Primul este testul cutanat clasic, în cadrul căruia medicul realizează mici zgârieturi pe antebrațul copilului și aplică pe acestea soluții speciale de testare. Aceste substanțe conțin particule ale celor mai răspândiți alergeni, scopul fiind evaluarea reacției imediate a organismului la unul dintre ei.
Acest test nu este recomandat copiilor cu vârsta sub un an. Cu 5 zile înainte de investigație, trebuie oprită administrarea oricărui medicament care ar putea denatura rezultatele.
Un alt tip de test este analiza de sânge ELISA pentru identificarea anticorpilor specifici, produși de sistemul imunitar ca răspuns la alergen. Este o metodă mai sigură, deoarece analiza poate fi efectuată indiferent de vârsta sau starea copilului. Printre recomandările clinice se mai numără și radiografia sinusurilor nazale, analiza secrețiilor nazale, precum și rinoscopia — examinarea cavității nazale cu ajutorul unor oglinzi speciale. Toate aceste investigații permit precizarea diagnosticului și stabilirea gradului de severitate al rinitei alergice.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul este prescris de medicul otorinolaringolog sau de imunolog. Terapia medicamentoasă reprezintă baza tratamentului, iar metodele și remediile populare au un rol auxiliar. Cu atât mai mult cu cât, în prezent, pe piață există numeroase preparate potrivite, din punct de vedere medical, chiar și pentru copiii mici. Principalele grupe de medicamente utilizate în tratarea rinitei alergice includ:
- antihistaminice;
- glucocorticoizi intranazali;
- decongestionante (vasoconstrictoare).
De asemenea, o măsură eficientă este utilizarea cromoglicatului de sodiu sau a bromurii de ipratropiu sub formă de spray nazal — acestea ajută la reducerea congestiei nazale și la prevenirea unor noi crize.
În ceea ce privește antihistaminicele, cele mai eficiente în combaterea rinitei alergice, alegerea trebuie să se îndrepte spre medicamentele de generația a doua și a treia — este vorba despre preparate pe bază de cetirizină, astemizol, loratadină, desloratadină și altele.
Este important să fie avută în vedere vulnerabilitatea sistemului imunitar al copilului, precum și efectul de obișnuință: administrarea frecventă a antihistaminicelor la vârste mici duce rapid la instalarea toleranței față de acestea, ceea ce, pe termen lung, nu face decât să agraveze problema.
Imunoterapia specifică alergenului (ASIT) la copii
ASIT este o metodă de tratament prin care în organism sunt introduse doze mici din alergenul cauzator, cu scopul de a reduce treptat sensibilitatea la acesta. Spre deosebire de medicamentele obișnuite, această metodă nu vizează doar ameliorarea simptomelor, ci acționează asupra mecanismului alergiei în sine.
Metoda nu este aplicabilă în toate cazurile: decizia îi revine medicului alergolog, în urma unei evaluări, ținând cont de vârsta copilului, tipul de alergen și severitatea simptomelor. Cel mai frecvent, ASIT este folosită în cazul reacțiilor puternice la polen, praf sau acarieni. Este recomandată atunci când simptomele nu pot fi ținute sub control prin medicamente sau când episoadele de agravare reapar în fiecare sezon.
Tratamentul se desfășoară în cure și necesită timp, însă poate reduce semnificativ manifestările alergiei și necesarul de medicamente. Poate fi început doar sub supravegherea unui specialist și în absența contraindicațiilor.
Remedii populare
Identificarea simptomelor și tratamentul medicamentos al rinitei nu epuizează toate măsurile aflate la dispoziția părinților. Se poate apela oricând la remedii casnice și populare, care ajută la ameliorarea simptomelor și la scurtarea duratei unei crize:
- Spălăturile nazofaringiene: o jumătate de linguriță de sare de bucătărie sau sare marină se dizolvă într-un pahar cu apă călduță. Pentru introducerea soluției se poate folosi o seringă fără ac sau un vas special pentru irigații nazale, spălat temeinic înainte de utilizare. Spălarea sinusurilor reduce cantitatea de mucus din nas și ușurează respirația.
- Ceaiurile din plante: pot fi folosite atât sub formă de infuzii și decocturi, cât și adăugate în băi pentru inhalații. Printre ingredientele considerate utile în rinita alergică se numără mușețelul, brusturele-de-baltă (petasites) și eucaliptul. Totuși, este necesară prudență — dacă alergia a fost cauzată chiar de una dintre componentele amestecului, acest remediu nu este potrivit.
Infuziile din plante, inclusiv cele pe bază de mușețel, pot provoca reacții alergice, în special la copiii sensibili la alergenii din polen, motiv pentru care utilizarea lor este recomandată doar după consultarea unui medic.
Inhalarea aerului fierbinte, de tipul inhalațiilor cu aburi sau deasupra cartofilor fierbinți, va aduce în această situație mai mult rău decât bine. Fluxul de aer cald dilată vasele de sânge și accentuează umflarea deja existentă a mucoasei, agravând astfel starea copilului.
Recomandări clinice
Pentru a ameliora simptomele și pentru a sprijini tratamentul, este necesar să se acorde mai multă atenție măsurilor de prevenție și reacției timpurii a copilului la alergen. În practică, aceasta înseamnă reducerea la minimum a contactului micuțului cu factorul iritant, odată ce acesta a fost identificat prin diagnosticare.
În acest sens, printre recomandările clinice pentru prevenirea crizelor se numără aerisirea mai rară a locuinței în sezonul cald, pentru a limita cantitatea de polen care pătrunde în casă. Din același motiv, hainele sau lenjeria de pat a copilului nu ar trebui uscate afară în această perioadă.
În camera copilului este recomandată instalarea unui filtru de aer, cu schimbarea periodică a elementului de filtrare. Această măsură previne răspândirea particulelor de praf și polen aflate în suspensie în aer.
Este foarte important ca, cel puțin o dată pe zi, în camera copilului să fie efectuată curățenie umedă. Dacă alergia s-a dovedit a fi cauzată de un animal de companie, va trebui luată în calcul limitarea contactului acestuia cu micuțul. Pe cât posibil, în perioada de înflorire intensă a plantelor, copilul ar trebui dus într-o zonă cu climă diferită sau într-un oraș cu construcții dense, unde vegetația este redusă. O atenție aparte trebuie acordată și obiectelor din interior: jucăriile de pluș, covoarele, draperiile — toate acestea pot acumula alergeni, motiv pentru care simpla aerisire nu va aduce beneficii semnificative.
Toate recomandările clinice enumerate trebuie respectate în orice loc în care copilul petrece mai mult timp, inclusiv în instituțiile preșcolare sau la școală. Doar printr-o abordare complexă a tratamentului poate fi redus la minimum disconfortul provocat de rinita alergică. Odată cu vârsta, sensibilitatea la alergeni scade adesea, motiv pentru care este esențial ca, la vârste mici, organismul copilului să fie susținut fără a se recurge excesiv la medicamente puternice.
Întrebări frecvente
Cum poate fi deosebită rinita alergică la copil de o simplă răceală?
În cazul alergiei apar strănutul frecvent, mâncărimea nazală, secrețiile transparente și lăcrimarea, fără febră. Simptomele se accentuează după contactul cu alergenul și pot persista mai mult timp decât o răceală obișnuită.
Care sunt simptomele tipice ale rinitei alergice la copii?
Cel mai frecvent este vorba despre nasul înfundat, secreții apoase, mâncărime, crize de strănut și înroșirea ochilor. Pot apărea, de asemenea, cearcăne și tulburări de somn, cauzate de dificultatea de a respira pe nas.
Cu ce se tratează rinita alergică la copii și ce medicamente se folosesc?
De obicei sunt utilizate antihistaminicele, preparatele nazale și spray-urile antiinflamatoare. Schema exactă de tratament și dozajul sunt stabilite de medic, în funcție de vârsta copilului și de cauza alergiei.
Ce analize ajută la identificarea alergenului în cazul unui nas înfundat la copil?
Se recomandă testele cutanate alergologice sau analiza de sânge pentru identificarea IgE specifice alergenilor. Dacă este necesar, se efectuează și un examen al cavității nazale, precum și investigații suplimentare pentru precizarea diagnosticului.
Ce trebuie făcut acasă în cazul unei crize de rinită alergică la copil?
Este necesară limitarea contactului cu alergenul, efectuarea mai frecventă a curățeniei umede și spălarea nasului cu soluții saline. În sezonul polenului, este recomandat să fie evitate plimbările pe vreme cu vânt, iar încăperea să fie aerisită după ploaie.
