Ce este sarcina molară?
Sarcina molară apare în urma unei fertilizări anormale și poate provoca probleme grave de sănătate dacă nu este tratată corespunzător. Aproximativ 1 din 1.000 de sarcini este afectată de această complicație, cauzată de combinarea dezechilibrată a materialului genetic din ovul și spermatozoid. Sarcinile molare nu sunt aproape niciodată viabile și trebuie îndepărtate din uter.
Deși rareori afectează sarcinile viitoare, în cazuri izolate pot deveni maligne dacă nu sunt tratate. Este important să cunoști cauzele, factorii de risc, simptomele și metodele de tratament.
Definiție și tipuri
Sarcina molară (numită și mola hidatiformă) este o tumoră care se dezvoltă din celulele ce ajută embrionul să se atașeze de mucoasa uterină și să formeze placenta după fertilizare. Apare atunci când materialul genetic din ovul și spermatozoid se combină anormal, determinând dezvoltarea anormală a celulelor placentare.
- Sarcină molară completă – se formează o placentă anormală fără embrion.
- Sarcină molară parțială – se formează o placentă anormală și un embrion care nu poate supraviețui (în cazuri extrem de rare, embrionul se dezvoltă, dar cu anomalii genetice severe).
Pe măsură ce sarcina molară avansează, placenta formează o masă (tumoră) numită mola hidatiformă. Tratamentul corect duce, de obicei, la vindecare completă, dar uneori poate deveni invazivă sau canceroasă. După tratament, se monitorizează nivelul hormonului hCG pentru a confirma eliminarea completă a țesutului de sarcină, iar concepția trebuie amânată câteva luni.
Cauze
Ambele tipuri de sarcină molară sunt cauzate de fertilizarea anormală, cu dezechilibru de material genetic:
- În sarcina molară completă, unul sau doi spermatozoizi fecundează un ovul gol, rezultând material genetic doar de la tată.
- În sarcina molară parțială, ovulul conține material genetic matern, dar este fecundat de doi spermatozoizi, ducând la un număr anormal de cromozomi (69 în loc de 46).
Factori de risc
Deși rară, sarcina molară este mai probabilă la femeile sub 20 de ani sau peste 35 de ani. Antecedentele de sarcină molară cresc riscul unei noi apariții, mai ales după o formă completă (aproximativ 1% risc recurent).
Simptome
La început, simptomele pot fi similare unei sarcini normale (întârzierea menstruației, sensibilitatea sânilor). Ulterior, pot apărea:
- Greață și vărsături intense
- Sângerări vaginale
- Durere sau presiune abdominală joasă
- Uter mai mare decât vârsta gestațională
- Hipertensiune sau semne de preeclampsie
- Probleme tiroidiene
- Eliminarea de chisturi asemănătoare boabelor de strugure
Simptomele care necesită urgență medicală includ anemia din cauza sângerărilor abundente și vărsăturile severe cu deshidratare.
Diagnostic
Medicul poate suspecta o sarcină molară în cazul sângerărilor anormale, nivelurilor hCG mai mari decât normal sau ecografiei anormale din primul trimestru. Uneori, diagnosticul se pune după analiza țesutului rezultat dintr-un avort spontan aparent obișnuit.
Tratament
Unele sarcini molare se elimină spontan, dar cel mai adesea este necesară o procedură de dilatare și chiuretaj (D&C) cu aspirație pentru îndepărtarea țesutului. Abordarea „așteaptă și vezi” nu este sigură. După tratament, nivelul hCG se monitorizează săptămâni sau luni, până la dispariția completă a hormonului.
Se recomandă evitarea unei noi sarcini timp de 6–12 luni pentru a preveni confuziile în monitorizare și a reduce riscul de recurență.
Complicații posibile
Netratată, sarcina molară poate provoca:
- Anemie din cauza sângerărilor
- Hiperemeză gravidarum
- Disfuncții tiroidiene
- Chisturi ovariene
- Preeclampsie (rar)
În 15–20% din cazurile complete și 1–5% din cele parțiale, poate apărea neoplazia trofoblastică gestațională (NTG), care poate invada țesuturile și, rar, deveni canceroasă (coriocarcinom). Tratamentul include chimioterapie și/sau intervenție chirurgicală.
Deși poate părea înfricoșătoare, majoritatea femeilor care au o sarcină molară și urmează tratamentul recomandat nu au probleme pe termen lung și pot avea ulterior sarcini sănătoase. Dacă ai simptome sau suspiciuni, adresează-te imediat medicului.
