Somnul sugarului, în funcție de etapele de creștere, are o evoluție și caracteristici diferite. În cazul identificării unor tulburări, este important să se știe cum poate fi îmbunătățit somnul bebelușului. De asemenea, trebuie respectate anumite reguli atunci când copilul este pus la somn. De exemplu: măriți timpul jocurilor active pentru copiii mai mari de 6 luni, nu supraîncălziți sugarul și nu îl lăsați să adoarmă în brațe în timpul legănatului.
Particularitățile somnului la sugari, în funcție de vârstă
Durata medie a somnului unui copil de o lună este de 15,5–18 ore pe zi. Aproximativ 40% din acest timp este somn diurn, iar restul – somn nocturn. În această perioadă, regimul de somn este instabil. Modificările sunt influențate de creșterea rapidă a organismului, ceea ce face ca și perioadele de veghe să varieze.
La sfârșitul săptămânilor 4–5 de viață, la copil pot apărea tulburări de somn: adoarme mai greu și se trezește mai des. Aceste schimbări nu necesită intervenția medicului, deoarece perioada de criză este scurtă – nu durează mai mult de două săptămâni. Din săptămâna a 6-a de viață începe a doua perioadă de criză, în care copilul poate plânge câteva ore pe zi. Episoadele de plâns sunt sistematice și apar aproximativ la aceeași oră, de la ora 16:00 până la miezul nopții.
Se recomandă ca micuții să fie culcați la aceeași oră, deoarece acest lucru contribuie la stabilizarea regimului zilnic.
Cum poate fi îmbunătățită calitatea somnului
Pentru a îmbunătăți somnul, se recomandă petrecerea unui timp mai îndelungat cu nou-născutul în perioadele de activitate. Nu este indicat să fie lăsat singur atunci când plânge. Comunicarea și jocurile simple ajută la distragerea atenției. Printre cauzele patologice posibile ale tulburărilor de somn se numără colicile, alergiile, problemele digestive sau oboseala.
În jurul vârstei de 3 luni, starea copilului se stabilizează. La această vârstă, durata totală a somnului zilnic scade la 15 ore. Somnul de zi durează 5–6 ore, iar restul timpului este somn nocturn. Treptat, regimul de viață se normalizează, iar sugarul o deranjează mai rar pe mamă.
Începând cu 3 luni apare o nouă perioadă de criză, determinată de dezvoltarea abilităților cognitive. Copilul distinge mai bine vocile și culorile din mediul înconjurător, iar somnul său se deteriorează din cauza noilor impresii, devenind neliniștit și fragmentat.
Din săptămâna a 12-a de viață începe producerea melatoninei, hormonul somnului, sintetizat activ de glanda pineală pe timpul nopții. În timpul zilei, secreția acestuia este aproape inexistentă.
Somnul copilului la 4 luni
La vârsta de 4 luni, durata somnului nocturn nu depășește 12 ore, iar somnul diurn ajunge la aproximativ 4 ore. Această etapă este una de tranziție, deoarece somnul copilului începe să semene cu cel al adultului. Apar treziri frecvente și dificultăți la adormire. Această perioadă este cunoscută sub denumirea de „regresul de 4 luni”.
Ca urmare, copilul devine mai plângăcios, țipă și caută atenția adulților, ceea ce duce la dereglări ale somnului. Pentru echilibrarea stării psihice a organismului aflat în creștere, se recomandă oferirea de atenție părintească și un mediu plin de grijă.
Din punct de vedere fizic, se observă o îmbunătățire a motricității și coordonării. Copiii încep să se întoarcă activ pe spate sau pe burtă. Are loc un salt în dezvoltarea intelectuală: copilul manipulează jucării, realizează primele acțiuni logice și percepe mai clar lumea și obiectele din jur.
Regimul de somn la 5–6 luni
De la vârsta de 5 luni, durata somnului începe să scadă treptat. Durata totală nu depășește 13,5 ore, dintre care 10 ore sunt somn nocturn, iar somnul de zi nu depășește 3 ore. Se conturează un regim relativ stabil și un anumit ritm de viață. Dezvoltarea intelectuală se intensifică, iar copilul devine mai atent și observator.
La această vârstă, copiii urmăresc cu interes acțiunile și conversațiile adulților. Se observă următoarele modificări fiziologice:
- crește circumferința craniului;
- continuă dezvoltarea sistemului nervos central, îmbunătățindu-se coordonarea mișcărilor;
- crește mobilitatea degetelor, copilul explorând mediul cu interes autentic.
Toate aceste schimbări pot provoca stres, iar sugarul devine mai capricios, mai solicitant și plângăcios.
Pentru a-i îmbunătăți starea, este suficient să i se acorde mult timp dezvoltării intelectuale, prin exerciții mentale și fizice adaptate vârstei. Din punct de vedere fizic, copiii încep să se târască activ, deoarece statul pe spate nu mai este interesant, iar mersul nu este încă posibil.
La vârsta de 6 luni, somnul se prelungește. Durata totală ajunge la 16 ore, ca urmare a schimbărilor intense din organism și a trecerii de la trei reprize de somn pe zi la două. Noaptea, copilul doarme până la 12 ore, iar ziua – aproximativ 4 ore. Apar și modificări fizice: mulți copii pot sta deja în șezut și încearcă să se ridice în picioare.
Jocurile pentru dezvoltarea intelectuală trebuie dozate cu atenție, pentru a evita suprasolicitarea sistemului nervos.
Activitatea mentală crește semnificativ, iar copilul își consolidează abilitățile în mod inconștient în timpul somnului, ceea ce se manifestă prin treziri frecvente și adormire dificilă.
Pentru a prelungi somnul, copiii pot fi învățați exerciții simple, precum așezarea pe spate din poziția șezând. Acest lucru le captează interesul și îi ajută să consume energie. Jocurile active sunt cea mai bună metodă de prevenire a stresului.
Etapele dezvoltării somnului între 7 și 12 luni
De la 7 luni, copilul doarme aproximativ 14 ore, dintre care 70% reprezintă somn nocturn. În această perioadă apare mai frecvent teama de separare față de mamă. Copiii recunosc clar adulții și știu cum arată părinții, iar atașamentul față de mamă se intensifică. Atunci când aceasta nu poate fi permanent alături de copil, apar plânsul și solicitarea constantă de atenție, ceea ce poate duce la tulburări de somn.
Pentru a rezolva problema, este suficientă stabilizarea stării psihologice. Zona de joacă ar trebui amplasată în câmpul vizual al mamei, astfel încât copilul să o vadă. Se recomandă comunicarea constantă cu el. Dacă mama pleacă pentru scurt timp, trebuie să îi spună că se va întoarce. Treptat, copiii se obișnuiesc și nu mai plâng.
În timpul crizelor de plâns, nu este indicată panica. Copiii percep anxietatea adulților și reacționează prin plâns intensificat. Cea mai bună soluție este calmarea și distragerea atenției. Sunt utile jocurile de consolidare a încrederii, cum ar fi „de-a v-ați ascunselea”, în care mama dispare pentru câteva minute. În timp, copilul nu se mai teme de singurătate.
Copiilor trebuie să li se acorde suficientă atenție, dar nu constantă, pentru a evita riscul hiperprotecției.
La 8–9 luni, copiii devin extrem de activi. Durata optimă a somnului este de 13 ore, iar somnul de zi nu depășește două ore. Din cauza dezvoltării fizice accelerate, copilul este greu de culcat. El se târăște activ și poate sta în șezut fără să-și piardă echilibrul. În această perioadă pot apărea coșmaruri, din cauza activității cerebrale intense. La apariția semnelor de nevroză, se recomandă consultarea unui pediatru.
La 10–11 luni, durata medie a somnului este de 13–15 ore, dintre care cel puțin 11 ore sunt somn nocturn. Părinții se confruntă cu o nouă formă de criză, cunoscută drept „criza acțiunilor consecutive”. Copiii încep să înțeleagă relații logice și învață să meargă. Noile achiziții cognitive provoacă stres și suprasolicită sistemul nervos. Somnul devine fragmentat, cu treziri premature, iar copilul de un an necesită atenție sporită din cauza activității crescute.
Pentru a preveni trezirile nocturne, se recomandă evitarea jocurilor active cu câteva ore înainte de culcare. Activitatea trebuie să fie moderată, iar copilul nu trebuie supraalimentat înainte de somn.
În funcție de vârstă, pot apărea dificultăți de adormire. La identificarea semnelor de tulburări nervoase, se recomandă consultarea unui medic.
