Ce este streptococul de grup B și cum îți poate influența planul de naștere
Un rezultat pozitiv la testul pentru streptococul de grup B (GBS) în timpul sarcinii poate fi înfricoșător, însă există un tratament simplu care îți poate proteja bebelușul. Iată ghidul complet.
Când Allison Walters* din New York a aflat, în a doua sarcină, că testul pentru streptococul de grup B — o bacterie comună ce se poate transmite bebelușului în timpul nașterii și poate provoca probleme grave de sănătate — a ieșit pozitiv, a început să plângă în cabinetul ginecologului.
„Pe măsură ce medicul îmi explica cât de important era să primesc antibiotice înainte de naștere, am realizat că va fi o sursă suplimentară de stres și îngrijorare”, își amintește ea. „Faptul că putea fi periculos pentru copil m-a speriat și însemna că trebuia să merg la spital mult mai devreme decât mi-aș fi dorit. Voiam să stau acasă cât mai mult și să am o naștere ‘naturală’, așa cum am avut la primul copil.”
Un diagnostic de GBS în sarcină poate fi alarmant, dar înțelegerea exactă a ceea ce înseamnă și a modului în care îți poate afecta bebelușul te poate ajuta să îl protejezi.
Ce este streptococul de grup B?
Streptococul de grup B este o bacterie comună, prezentă în mod natural în intestinul inferior, rect sau vagin la persoane sănătoase. Aproximativ 25% dintre oameni o poartă, de obicei fără efecte negative, deși poate provoca infecții urinare și, rar, infecții mai grave.
Riscul real apare atunci când bacteria este transmisă de la mamă la copil în timpul travaliului și nașterii, putând provoca pneumonie, meningită, infecții sistemice și sepsis. În cazuri grave, poate fi fatală pentru nou-născut. De aceea, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) recomandă testarea tuturor gravidelor.
Cum se transmite streptococul de grup B?
Specialiștii nu știu exact de ce unele persoane poartă bacteria, iar altele nu. „Unele persoane sunt mai predispuse să se colonizeze cu GBS atunci când tractul lor gastrointestinal este expus întâmplător la bacterie”, explică dr. Lynn Simpson, șefa secției de medicină materno-fetală la Columbia University Medical Center. „Colonizarea poate fi temporară, intermitentă sau persistentă.”
Dr. Dana Stone, ginecolog în Oklahoma City, adaugă: „Avem multe bacterii în corp, iar GBS pare să fie una dintre ele pentru multe persoane. O femeie poate fi purtătoare într-o sarcină și să nu fie în alta, motiv pentru care testăm la fiecare sarcină.”
Simptomele GBS
Majoritatea gravidelor purtătoare de GBS nu prezintă simptome. Totuși, în caz de colonizare masivă, pot apărea simptome similare unei infecții urinare:
- Febră
- Frisoane
- Durere pelvină
GBS poate provoca, de asemenea, infecții ale sângelui, pneumonie, infecții cutanate, umflături, infecții osoase și articulare, motiv pentru care este esențială diagnosticarea și tratarea promptă.
Testarea pentru streptococul de grup B în sarcină
Testul se efectuează, de obicei, între săptămânile 36 și 38 de sarcină. Este rapid și nedureros: medicul recoltează cu un tampon probe din vagin și rect, care sunt trimise la laborator pentru cultură.
„Deoarece GBS poate fi parte din flora intestinală normală și colonizarea poate fi intermitentă, este optim să testăm târziu în sarcină, pentru ca rezultatul să reflecte statusul de la naștere”, explică dr. Simpson. „Tratarea mai devreme nu s-a dovedit eficientă în reducerea bolii GBS cu debut precoce la nou-născuți și poate duce la rezistență la antibiotice. De aceea, tratamentul timpuriu nu este recomandat.”
Pe scurt, antibioticele sunt utile doar dacă sunt administrate în timpul travaliului.
Ce se întâmplă dacă testul este pozitiv?
„Toate femeile cu test pozitiv în sarcină (precum și cele care au avut un copil cu infecție GBS sau o infecție urinară cu GBS în timpul sarcinii) trebuie să primească antibiotice — de obicei penicilină — în travaliu, pentru a preveni transmiterea la copil”, spune dr. Stone. „Femeile aflate în travaliu prematur, fără rezultat la test, sunt tratate preventiv.”
Dr. Stephanie Schrag, epidemiolog la CDC, subliniază: „Cele mai bune măsuri pentru protecția copilului sunt administrarea antibioticelor cu cel puțin patru ore înainte de naștere, informarea personalului medical că mama este purtătoare și menționarea alergiilor la penicilină pentru a primi un alt antibiotic. Administrarea intravenoasă pe durata travaliului este singura strategie dovedită pentru prevenirea bolii GBS în prima săptămână de viață.”
Dacă ți se rupe apa, mergi imediat la spital pentru a începe tratamentul.
Va afecta GBS planul de naștere?
„A fi purtătoare de GBS nu înseamnă neapărat că trebuie să îți schimbi planul de naștere”, spune dr. Schrag. „Continuă controalele regulate și discută cu medicul sau moașa pentru a stabili administrarea antibioticelor înainte de naștere.”
Dacă ai programată o cezariană, antibioticele specifice GBS nu sunt necesare, explică dr. Simpson. În schimb, vei primi un antibiotic cu spectru larg înainte de incizia pielii pentru a preveni infecțiile materne. Dacă însă ți se rupe apa sau intri în travaliu înainte de cezariană, vei primi tratament pentru GBS, la fel ca în cazul nașterii vaginale.
Se poate transmite GBS la copil?
Potrivit CDC, dacă o mamă purtătoare primește antibiotice în travaliu, riscul ca bebelușul să facă GBS este de 1 la 4.000, comparativ cu 1 la 200 fără tratament. Cu alte cuvinte, antibioticele previn majoritatea cazurilor.
Pediatrul va evalua nou-născutul. Dacă apar semne de infecție — dificultăți de respirație, apnee, probleme de alimentație, febră, ritm cardiac accelerat — acesta va primi antibiotice și tratament de susținere.
„Știu că poate fi înfricoșător să afli că porți această bacterie și că există un risc pentru copil”, spune dr. Schrag. „Dar femeile însărcinate ar trebui să fie liniștite știind că, în Statele Unite, ghidurile de prevenire a GBS sunt aplicate de peste două decenii și s-au dovedit eficiente în protejarea bebelușilor.”
În cazul lui Walters, când i s-a rupt apa cu o săptămână înainte de termen, a mers direct la spital și a primit antibioticele necesare pentru protecția copilului. Da, planul de naștere s-a schimbat puțin, dar, spune ea: „Fiul meu s-a născut sănătos — și, în final, asta a fost tot ce a contat.”
