Neofobia alimentară – refuzul de a încerca alimente noi – este un fenomen încă insuficient studiat.
Se presupune că ar putea fi un mecanism de protecție care i-a ajutat pe strămoșii noștri din epoca de piatră să evite intoxicațiile cu hrană necunoscută. Totuși, pentru părinți, obiectivul de bază este altul: să asigure supraviețuirea copilului și să nu permită ca acesta să rămână flămând.
1. Nu transformați masa într-o dramă
Momentele de masă ar trebui să se desfășoare într-o atmosferă liniștită (sau cel puțin neutră – fără constrângeri și fără comentarii legate de cât sau ce s-a mâncat). Cu cât există mai multă agitație, presiune sau atenție excesivă, cu atât comportamentul alimentar al copilului devine mai problematic.
Mâncați împreună (chiar dacă sunteți doar doi), în loc să tratați hrănirea ca pe o misiune separată. Folosiți mesele de familie pentru a oferi un exemplu de comportament alimentar sănătos.
Nu cedați tentației de a pregăti separat pentru copil dacă refuză ceea ce ați gătit pentru toată familia. Aceasta nu face decât să stimuleze mofturile. Încercați să includeți la fiecare masă cel puțin un fel de mâncare pe care copilul îl preferă și continuați să oferiți un meniu echilibrat, indiferent dacă îl acceptă sau nu.
2. Planificați mesele
Mic dejunul, prânzul și cina ar trebui să fie programate aproximativ la aceleași ore zilnic. Aceeași cameră, aceeași masă, aceeași veselă și lipsa factorilor de distragere, precum televizorul, creează rutina necesară.
Un copil mic mănâncă porții reduse, de aceea este util să includeți gustări hipocalorice în program. Sucul sau produsele lactate pot fi oferite împreună cu mesele principale, dar între mese ar trebui să fie disponibilă doar apa („bucătăria este închisă”).
Masa nu ar trebui să dureze mai mult de 30 de minute. Îndepărtați farfuria fără comentarii atunci când copilul a terminat.
3. Aveți răbdare cu alimentele noi
Construiți „lanțuri alimentare” – un produs necunoscut sau mai puțin preferat este asociat cu unul familiar sau preferat. Conform studiilor, este nevoie de 10–20 de expuneri pentru ca un copil să accepte un aliment nou.
Faptul că un copil miroase, gustă o bucățică și apoi o lasă deoparte este o etapă firească a procesului de acceptare. Pentru dezvoltarea senzorială, este important ca cei mici să experimenteze texturi și gusturi diferite, chiar și doar prin atingerea alimentelor cu mâna.
Oferiți alimente colorate, gustări de tip „finger food” și sosuri pentru înmuiat. Copiii sunt mai sensibili la temperatură, de aceea preferă mâncărurile calde, nu fierbinți.
4. Respectați apetitul copilului
Dacă nu îi este foame, nu îl forțați să mănânce. De asemenea, nu îl mituiți și nu îl constrângeți să accepte anumite alimente sau să termine porția. Acest lucru nu face decât să alimenteze lupta pentru control și poate afecta pe termen lung percepția corectă a senzațiilor de foame și sațietate.
Oferiți porții mici și lăsați copilul să ceară supliment dacă dorește. Atât copiii, cât și adulții pot avea alimente pe care nu le preferă. Amintiți-vă că nu există un aliment absolut indispensabil: produsele din aceeași grupă alimentară se pot înlocui între ele.
5. Ofertele nesfârșite nu ajută
Părinții sunt responsabili pentru ceea ce, când și unde mănâncă cei mici. Copilul decide cât mănâncă.
Tentația de a întreba un copil mofturos ce ar dori să mănânce este mare. Însă, de cele mai multe ori, acesta nu știe ce vrea și va respinge toate propunerile, cerând altceva.
Alegerea alimentelor, gătitul și servirea la masă sunt responsabilitatea părinților.
Adulții au abilități culinare, cunoștințe despre nutriție și știu ce preferințe are copilul lor. Acest lucru este suficient.
6. Consultați un specialist
Dacă un copil este sănătos, activ, se dezvoltă conform vârstei și are greutatea și înălțimea în limite normale, nu există motive de îngrijorare privind aportul alimentar, chiar dacă mănâncă puțin. În primul rând, cu ajutorul unui jurnal alimentar, analizați cât de variată și completă este dieta săptămânală.
Dacă totuși alimentația și comportamentul alimentar ridică semne de întrebare, discutați cu medicul curant. Motivele pentru care copiii sănătoși consumă un set limitat de alimente pot fi legate de particularități genetice, de vârstă, de percepția senzorială sau, uneori, de dificultăți de masticație ori probleme gastrointestinale.
Un pediatru sau un dietetician familiarizat cu recomandările internaționale privind tulburările alimentare la copii poate oferi o a doua opinie sau o evaluare mai detaliată. Căutați specialiști în medicină bazată pe dovezi.
