Se tratează: ce trebuie făcut dacă copilul are enurezis
Cu mulți ani în urmă, cuvântul „enurezis” a intrat în vocabularul nostru datorită unor emisiuni televizate care promiteau vindecarea incontinenței urinare prin „instalări” de pe ecran. Evident însă, problema nu poate fi rezolvată doar prin sugestii, deoarece cauzele incontinenței nocturne pot fi atât psihologice, cât și fizice.
De ce apare enurezisul la copil
Enurezisul este o problemă destul de frecventă, mai ales la copii. Conform diferitelor date, de incontinență urinară nocturnă suferă:
- 10–20% dintre copiii cu vârsta de 5–7 ani;
- 5% dintre copiii de 10 ani;
- 2% dintre copiii cu vârsta între 12 și 14 ani.
Acest procent scade semnificativ odată cu vârsta, dar poate afecta până la 1% dintre adolescenți și 0,5% dintre adulți.
În majoritatea cazurilor, incontinența apare noaptea. Enurezisul diurn este rar și, de obicei, legat de traume psihologice care au afectat sistemul nervos.
Cauzele enurezisului
- Deficitul de hormon antidiuretic. Noaptea organismul ar trebui să producă mai puțină urină, proces reglat de un hormon secretat de glanda pituitară. Dacă acest mecanism se dereglează, rinichii pot produce prea multă urină, ceea ce duce la enurezis.
- Cauze neurologice. Somnul profund, suprastimularea sau suprasolicitarea informațională din timpul zilei pot afecta funcționarea normală a vezicii urinare. Înscrierea copilului la prea multe activități și școli speciale poate contribui la apariția problemei.
- Factori psihologici. Stresul, tensiunile familiale și traumele emoționale pot declanșa incontinența nocturnă.
- Probleme anatomice și funcționale ale vezicii urinare. Volumul mic al vezicii, hiperactivitatea musculară sau alte afecțiuni urologice pot fi cauze directe.
- Infecții parazitare. Rareori, infestările cu viermi intestinali pot provoca enurezis, mai ales la fetele între 5 și 10 ani. După eliminarea paraziților, problema dispare.
Grupele de risc
Enurezisul apare mai des la copiii cu predispoziție ereditară. Dacă în familie au existat cazuri de incontinență nocturnă, riscul crește. Aproximativ 40% dintre copiii cu enurezis au cel puțin un părinte cu aceeași problemă, iar la 70% există antecedente în familie.
De asemenea, sunt expuși riscului copiii care trec prin dificultăți emoționale sau psihologice, cum ar fi stresul școlar sau conflictele familiale. O altă categorie o reprezintă copiii cu probleme de dezvoltare a sistemului nervos (hiperactivitate sau întârzieri emoționale).
Enurezisul nocturn este mai frecvent la cei care au suferit infecții sau boli neurologice în copilărie. În ultimii ani, s-a discutat mult despre influența utilizării îndelungate a scutecelor de unică folosință. Conform recomandărilor OMS, la vârsta de 2 ani copiii ar trebui să știe să folosească olița. Folosirea excesivă a scutecelor poate întârzia formarea reflexului de control al urinării.
Când trebuie mers la medic
Mulți părinți cred că enurezisul va trece de la sine, dar vizita la medic este necesară dacă:
- copilul peste 5 ani suferă regulat de enurezis;
- copilul sub 7 ani udă patul de cel puțin 2 ori pe lună;
- copilul peste 7 ani are episoade de enurezis cel puțin o dată pe lună.
Primul pas este vizita la pediatru, care poate recomanda ulterior consulturi la urolog, nefrolog sau neurolog. Se analizează stilul de viață, alimentația, regimul de somn și se exclud problemele medicale.
Trebuie ținut cont că și cei mici resimt rușine și disconfort din cauza enurezisului, comparându-se cu colegii sănătoși. Dacă nu este tratat, enurezisul poate duce la probleme psihologice și sociale: lipsă de încredere, dificultăți de adaptare și chiar indicii ale unor afecțiuni ascunse.
Tratamentul enurezisului
Terapia depinde de cauză și este de obicei complexă:
- Corectarea stilului de viață. Se recomandă respectarea unui regim de hidratare pe parcursul zilei, dar limitarea lichidelor cu 2–3 ore înainte de somn. Este important și un program regulat de odihnă.
- Tratament medicamentos. Pot fi prescrise medicamente care reglează producția hormonului antidiuretic sau care îmbunătățesc funcția vezicii urinare.
- Metode psihoterapeutice. Sprijinul psihologic și colaborarea cu specialiști pot ajuta copiii la care enurezisul are cauze emoționale. Este esențial ca părinții să nu certe copilul, ci să îl încurajeze pentru progrese.
- Metode fizioterapeutice. Electrostimularea sau exercițiile speciale pot fi utile în cazurile de hiperactivitate a vezicii.
Enurezisul se tratează, mai ales dacă terapia începe înainte de 7–8 ani. Succesul depinde de abordarea complexă și de implicarea mai multor specialiști.
Prevenirea enurezisului
Prevenția presupune în primul rând un regim corect de hidratare. În plus:
- Copilul trebuie obișnuit din timp cu olița și cu vizitele regulate la toaletă.
- Este necesar să aibă suficient timp pentru odihnă.
- Activitatea fizică moderată reduce riscul apariției enurezisului.
Enurezisul nocturn este o problemă frecventă, cu cauze variate — de la particularități anatomice ale vezicii urinare până la traume psihologice. Utilizarea îndelungată a scutecelor poate întârzia formarea reflexului de control. În procesul de tratament, sprijinul părinților este esențial, deoarece boala poate afecta adaptarea socială a copilului.
