Să analizăm principalele etape ale dezvoltării vorbirii la copii.
Etapele de vârstă ale dezvoltării vorbirii
Copiii din întreaga lume parcurg același traseu de dezvoltare – acest lucru este confirmat de numeroase studii și date statistice. De aceea, există anumite norme de dezvoltare, specifice fiecărei vârste. De exemplu, jocul „Cucu-bau” este înțeles intuitiv de toți bebelușii. La fel se întâmplă și cu vorbirea: din perspectiva logopediei și pedagogiei, aceasta se dezvoltă în mai multe etape distincte.
Perioada preverbală
Aceasta este etapa de la naștere și până aproximativ la vârsta de un an și jumătate, când copilul gângurește, bolborosește și începe să înțeleagă cuvinte și structuri simple.
Etapa dezvoltării active a vorbirii (1,5–3 ani)
După vârsta de un an și jumătate are loc așa-numita „explozie lexicală”, perioadă în care vocabularul copilului crește rapid: la doi ani ajunge la aproximativ 200 de cuvinte, iar la trei ani poate ajunge până la 1.000 de cuvinte. În această etapă:
- apar propozițiile formate din două cuvinte: „Mama, dă!”, „Vreau mâncare” etc.;
- începe formarea gramaticii, chiar dacă apar greșeli. De exemplu, o fetiță poate spune „Eu am plecat”, folosind forma de gen greșită;
- copilul pune multe întrebări: „Ce este asta?”, „Unde e mama?”.
Etapa vorbirii coerente (3–5 ani)
Copilul asimilează structura gramaticală a limbii materne, ceea ce îi permite să construiască enunțuri mai complexe:
- poate susține monologuri, povestind o carte citită, un eveniment sau propriile impresii;
- învață cazurile gramaticale, timpurile verbale și prepozițiile, deși pot apărea confuzii, de exemplu poate spune „ieri” în loc de „mâine”.
Etapa de perfecționare (5–7 ani)
La această vârstă, vorbirea copilului se apropie de nivelul adult:
- sunt însușite toate sunetele limbii (cu excepția posibilă a sunetelor R și L, care pot apărea mai târziu);
- prin vorbire se manifestă gândirea logică: copilul raționează, își folosește imaginația și pune întrebări complexe.
Dacă părinții sunt implicați în procesul educațional și comunică activ cu copilul, etapele principale ale dezvoltării vorbirii se desfășoară conform normelor, iar din exterior poate părea că cel mic învață de la sine. Totuși, dezvoltarea nu trebuie lăsată la voia întâmplării. Este important ca părinții să observe eventualele dificultăți (pronunție incorectă a sunetelor, vorbire neclară etc.), să răspundă la întrebările copilului și să îi stimuleze interesul pentru cunoaștere.
