Cuvântul „preeclampsie” sună alarmant, dar vă liniștim: majoritatea gravidelor nu se confruntă cu ea — apare în 2–8% dintre cazuri. Este o complicație în care, după săptămâna a 20-a, crește tensiunea arterială și apar semne că organele sunt afectate. Vă spunem ce simptome nu trebuie ignorate, cui i se recomandă o supraveghere mai atentă și ce este de făcut după externarea din spital.
Preeclampsia se dezvoltă adesea pe nesimțite. Semnele ei timpurii — tensiunea arterială crescută și proteinele în urină — sunt greu de simțit de unul singur. Tocmai de aceea, la consultațiile programate medicul măsoară tensiunea, iar urina este verificată.
De ce este periculoasă preeclampsia și de ce este important să nu pierdem timpul
În majoritatea cazurilor, preeclampsia nu este severă. Dar, netratată, poate duce la complicații grave atât pentru mamă, cât și pentru copil, iar ajutorul acordat la timp ajută la reducerea la minimum a acestor riscuri.
Uneori, preeclampsia poate afecta și copilul: printre complicațiile posibile se numără o creștere mai lentă în timpul sarcinii și nașterea prematură. Copiii născuți prematur au un risc mai mare de probleme cu respirația, alimentația, auzul și vederea. Uneori, ea poate duce și la complicații grave, posibil letale, inclusiv la naștere de făt mort.
Pentru mamă sunt posibile următoarele complicații:
- eclampsie (convulsii);
- sindromul HELLP (o tulburare rară a funcționării ficatului și a sângelui) — o formă gravă de preeclampsie;
- dezlipirea de placentă (placenta se separă de peretele uterului înainte de naștere): o dezlipire severă poate provoca o sângerare puternică.
În plus, preeclampsia poate duce la accident vascular cerebral și la afectarea rinichilor, ficatului, plămânilor, inimii sau ochilor. Cât de puternic sunt afectate organele depinde de gravitatea preeclampsiei.
Ce semne impun contactarea imediată a medicului
Dacă apar aceste semne, nu așteptați consultația programată — contactați imediat medicul:
- umflare bruscă sau puternică a feței, a mâinilor sau a labelor picioarelor;
- durere de cap severă, care nu trece;
- „muște” în fața ochilor, vedere încețoșată, sclipiri și alte modificări ale vederii;
- durere în partea superioară a abdomenului sau sub coaste;
- durere în umăr;
- greață și vărsături în a doua jumătate a sarcinii;
- creștere bruscă în greutate;
- respirație dificilă;
- stare generală foarte proastă;
- arsuri la stomac care nu trec după medicamentele pentru arsuri.
Durerea de cap și greața sunt frecvente în sarcină. Dar dacă simptomele vă îngrijorează, contactați medicul.
Umflarea picioarelor: când este o sarcină obișnuită
Umflarea picioarelor este un lucru frecvent: edemele obișnuite, treptate, apar la 50–80% dintre femei în cursul unei sarcini normale, iar preeclampsia nu se stabilește doar pe baza lor. De altfel, edemele nici nu sunt un semn obligatoriu al ei.
În schimb, umflarea bruscă sau puternică a feței, a mâinilor sau a labelor picioarelor trebuie să vă pună în alertă: ea se află pe lista de mai sus și impune contactarea imediată a medicului. O asemenea umflare nu seamănă cu cea ușoară, obișnuită, pe care o au majoritatea gravidelor, mai ales în ultimele luni. Același lucru este valabil și pentru creșterea în greutate: creșterea și edemele sunt tipice unei sarcini sănătoase, dar cele bruște sunt un motiv să contactați imediat medicul.
Cine se află în grupa de risc crescut
De ce unele femei fac preeclampsie, iar altele nu, nu este încă clar pentru oamenii de știință. Se știe însă când riscul este mai mare: în cazul diabetului, al tensiunii arteriale crescute încă dinainte de sarcină, al bolilor de rinichi și al afecțiunilor autoimune (de exemplu, lupusul). Riscul este mai mare și atunci când a existat preeclampsie într-o sarcină anterioară, precum și în prima sarcină și în cazul sarcinii gemelare sau cu tripleți. Încă un aspect important: dacă mama, sora sau o altă rudă a avut preeclampsie, riscul este, de asemenea, mai mare.
Prezența unui factor de risc nu duce neapărat la preeclampsie, dar necesită o supraveghere mai atentă, în afara controalelor prenatale obișnuite.
Dozele mici de acid acetilsalicilic (aspirină) pot reduce riscul de preeclampsie la unele femei, iar medicul poate recomanda administrarea lor. Dar nu trebuie să începeți să luați aspirină pe cont propriu — doar cu acordul medicului.
Preeclampsia după naștere — și aceasta este posibilă
Nașterea a rămas în urmă, dar preeclampsia se poate dezvolta și după ea — în zilele și săptămânile de după nașterea copilului. Semnele de alarmă după naștere sunt aceleași ca în timpul sarcinii.
De aceea, în primele zile după naștere se recomandă măsurarea tensiunii arteriale cel puțin o dată pe zi, iar în timpul săptămânii de după externarea din spital — controlul ei zilnic. De obicei, simptomele preeclampsiei dispar după naștere, dar uneori persistă: în acest caz, medicul poate recomanda verificări regulate ale tensiunii după externare.
Ce înseamnă aceasta pentru sănătatea de mai târziu
La femeile care au avut preeclampsie, mai târziu în viață este mai mare riscul de boli de rinichi, infarct, accident vascular cerebral și tensiune arterială crescută — mai ales dacă copilul s-a născut prematur. Este mai mare și probabilitatea ca preeclampsia să se repete într-o sarcină ulterioară. Iar dacă ea a apărut de mai multe ori, riscul de boli de inimă și ale vaselor de sânge devine și mai mare.
Celor care au avut tensiune arterială crescută în timpul sarcinii li se recomandă un nou control la trei luni după naștere: astfel se verifică dacă tensiunea, analizele de urină și alți indicatori au revenit la normal. Dacă a existat o complicație legată de creșterea tensiunii, mai ales când sarcina a trebuit să fie încheiată mai devreme, după naștere trebuie să vă adresați medicului de familie sau terapeutului pentru investigații.
Important. Dacă observați semne de alarmă — în timpul sarcinii sau în zilele și săptămânile de după naștere — contactați imediat medicul care vă urmărește sarcina sau care vă supraveghează după naștere ori maternitatea. Dacă aveți dureri de cap severe, vederea s-a tulburat, vă doare puternic abdomenul sau v-a devenit greu să respirați, precum și dacă nu reușiți să contactați medicul, solicitați ajutor de urgență.
Deciziile privind conduita sarcinii le ia medicul care vă supraveghează.
