Mulți părinți consideră că trebuie să se adreseze medicului ortodont abia atunci când se observă deja că dinții permanenți cresc strâmb, că nu au suficient spațiu sau că se formează o ocluzie incorectă. Alteori, aceștia așteaptă și mai mult — până când se schimbă majoritatea dinților de lapte. Dar este oare corectă această strategie? Să analizăm acest subiect.
Cine este medicul ortodont și de ce au nevoie copiii de acesta
Ortodontul este medicul stomatolog care monitorizează dezvoltarea aparatului dento-maxilar — poziția dinților, forma arcadelor dentare, creșterea maxilarelor și ocluzia — și, dacă este necesar, corectează eventualele abateri.
Copiii au nevoie de acest specialist nu doar pentru a observa la timp dinții care cresc strâmb. Cât timp copilul este încă în creștere, maxilarele și ocluzia sunt încă în formare, iar tocmai în această perioadă pot fi observate premisele unor probleme viitoare — lipsa spațiului pentru dinții permanenți, deplasarea maxilarelor, tulburări ale erupției dentare.
La ce vârstă este bine ca un copil să fie dus, pentru prima dată, la ortodont
Dacă la copil a apărut primul dinte permanent, merită deja evaluat modul în care se dezvoltă întregul aparat dento-maxilar.
Schimbarea dinților are loc, la fiecare copil, în ritmuri proprii. Primii dinți permanenți pot apărea deja la cinci ani și jumătate, sau chiar mai târziu. De aceea, reperul pentru prima vizită la ortodont îl reprezintă procesul de schimbare a dinților în sine, nu atingerea unei vârste anume. Atât timp cât unii dinți de lapte sunt încă prezenți, alții deja fac loc dinților permanenți. Această etapă este numită dentiție mixtă. Aceasta îi permite ortodontului să observe particularități care, anterior, erau greu de evaluat.
Primul consult nu înseamnă că un copil va avea neapărat nevoie de tratament
Cu atât mai puțin este vorba despre faptul că toți copiii ar trebui să primească aparat dentar la șase sau șapte ani. Principalul obiectiv al unei astfel de vizite este diagnosticul.
Medicul nu se uită doar dacă dinții sunt aliniați corect. Este important să evalueze creșterea maxilarului superior și a celui inferior, raportul dintre acestea, spațiul disponibil pentru dinții permanenți, succesiunea erupției lor și modul în care se formează ocluzia.
Încă de la această vârstă pot fi observate o lipsă evidentă de spațiu, o ocluzie încrucișată, o asimetrie, un raport necorespunzător între maxilare sau o direcție neobișnuită de erupție a dinților permanenți.
Totuși, nu orice particularitate identificată necesită un tratament imediat. Uneori, tactica optimă constă tocmai în monitorizare. Medicul consemnează situația și invită copilul la un nou control, peste 6 luni. Acest lucru permite evitarea unei intervenții inutile și, în același timp, evitarea pierderii momentului potrivit, în cazul în care corecția va fi, totuși, necesară.
„Șaselele”: primii dinți permanenți, care pot trece ușor neobservați
Le cer întotdeauna părinților, în mod special, să acorde atenție așa-numiților „șase” dentari. Aceștia reprezintă primii dinți molari permanenți. De obicei, apar în jurul vârstei de șase ani, deși perioada poate varia ușor.
Particularitatea acestor „șase” este că, înainte de erupția lor, nu cade niciun dinte. Noul dinte apare în spatele ultimului dinte de lapte. De aceea, părinții, de multe ori, pur și simplu nu observă apariția acestuia și continuă să creadă că, deocamdată, copilul are doar dinți de lapte.
Totuși, acești „șase” vor rămâne cu persoana respectivă pentru tot restul vieții. Ei participă la formarea ocluziei și preiau o mare parte din sarcina masticatorie. În această perioadă, este deosebit de important să fie urmărită și igiena acestora. Noul dinte este poziționat departe, iar copilului îi este adesea greu să îl curețe bine, iar pe suprafața masticatorie există șanțuri naturale, în care se poate acumula placa bacteriană.
De ce nu trebuie așteptat până când cresc aproape toți dinții permanenți
Deoarece ortodonția pediatrică nu este legată doar de poziția dinților. Cât timp copilul crește, maxilarele se schimbă, arcadele dentare se formează, iar spațiul pentru dinții permanenți apare treptat. Unele tulburări este mai indicat să fie evaluate tocmai în această perioadă.
Uneori, după primul consult, le spun părinților că, deocamdată, totul se dezvoltă normal și că nu este necesar niciun tratament. Acesta este un rezultat bun. Familia capătă o înțelegere clară a situației, iar medicul are posibilitatea de a urmări, în dinamică, evoluția ocluziei.
Dacă, însă, o problemă evidentă este observată mai devreme, nu este necesar să se aștepte apariția primului dinte permanent. Motive pentru un consult mai timpuriu pot fi o asimetrie vizibilă, o ocluzie încrucișată, o poziție neobișnuită a maxilarului inferior, dificultăți la masticație sau alte tulburări evidente.
Dar dacă nimic nu îl deranjează pe copil, apariția primilor dinți permanenți poate fi considerată un moment potrivit pentru prima vizită programată la ortodont, pentru a vă asigura la timp că dezvoltarea decurge corect.
