6 lucruri despre glanda tiroidă la copii pe care părinții trebuie să le cunoască
1. Valorile „pentru adulți” din analizele de sânge nu sunt potrivite pentru copii
Cea mai frecventă greșeală făcută de părinți este compararea analizelor copilului cu valorile indicate în buletin pentru adulți. La nou-născuți și la copiii de până la doi ani, nivelul hormonilor este semnificativ mai ridicat decât la adulți, deoarece organismul crește activ și consumă multă energie.
În perioada adolescenței, valorile hormonale se apropie de cele ale adulților, însă continuă să aibă variații specifice vârstei. Din acest motiv, interpretarea analizelor trebuie făcută doar de către un medic care cunoaște normele pediatrice.
2. Iodul este important nu pentru imunitate, ci pentru dezvoltarea intelectuală
Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte legate de glanda tiroidă la copii, pe care trebuie să îl cunoască femeile însărcinate și mamele.
În primul trimestru de sarcină, glanda tiroidă a fătului încă nu funcționează, iar dezvoltarea sistemului nervos al copilului depinde complet de hormonii mamei. Deficitul de iod la mamă poate duce la scăderea ireversibilă a capacităților intelectuale ale copilului.
Femeile însărcinate și cele care alăptează au nevoie de 200–250 mcg de iod pe zi.
3. Problemele tiroidei la copii nu se manifestă doar prin schimbări de greutate
Spre deosebire de adulți, la copii excesul sau deficitul de hormoni tiroidieni rareori se manifestă doar prin modificări ale greutății corporale.
Mult mai importante și relevante sunt ritmul de creștere și dezvoltarea neuropsihică.
Dacă un copil are hipotiroidism (deficit de hormoni), acesta nu doar că poate lua în greutate, ci începe să crească mai lent. Curbele de creștere scad, iar copilul poate prezenta constipație, piele uscată, somnolență, sensibilitate la frig și scăderea performanțelor școlare.
În cazul tireotoxicozei (exces de hormoni), copilul nu doar slăbește. Pot apărea simptome precum:
- tremur al mâinilor;
- tahicardie (puls peste 100 în repaus);
- ochi proeminenți;
- anxietate fără motiv aparent;
- probleme de somn.
4. O tiroidă „neomogenă” la ecografie nu înseamnă automat boală
Formularea privind existența unor modificări difuze la ecografie îi sperie frecvent pe părinți. De cele mai multe ori, aceasta indică o tiroidită autoimună.
Aceste modificări, în sine, nu sunt periculoase atât timp cât valorile hormonale rămân normale.
Important: nu se tratează „aspectul neomogen” și nici anticorpii, ci afectarea funcției tiroidei. Dacă TSH, T3 și T4 sunt în limite normale, copilul este considerat sănătos.
Nu sunt necesare „perfuzii pentru glandă” sau tratamente naturiste „antiinflamatoare”, ci doar monitorizarea analizelor o dată la 6–12 luni.
5. Un copil poate trăi normal chiar și fără glandă tiroidă
În anumite situații — de exemplu în hipotiroidismul congenital, în cazul unei măriri severe a glandei tiroide sau în procese oncologice — glanda tiroidă poate fi îndepărtată.
Părinții se sperie adesea la gândul că organismul nu va mai produce hormoni. În astfel de cazuri, hormonii sunt administrați sub formă de comprimate cu levotiroxină sodică. Aceștia sunt identici cu hormonii produși în mod natural de organism.
Doza este ajustată individual, iar copilul poate crește, învăța și face sport fără diferențe față de colegii săi.
Totuși, tratamentul trebuie administrat în fiecare dimineață, pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de masă. Acesta este un pas necesar pentru o dezvoltare normală și nu reprezintă un efort major.
6. Suplimentele cu doze mari de iod nu trebuie administrate copiilor fără recomandarea medicului
În farmacii există suplimente alimentare cu doze mari de iod (500–1000 mcg), promovate „pentru glanda tiroidă”. Totuși, excesul de iod poate fi la fel de dăunător pentru copii precum deficitul.
Dozele profilactice de 100–150 mcg sunt considerate sigure în regiunile cu deficit de iod, însă dozele mari trebuie administrate doar la recomandarea medicului.
Părinții nu ar trebui să ofere astfel de suplimente din proprie inițiativă pentru „îmbunătățirea dezvoltării intelectuale”. În majoritatea cazurilor, utilizarea sării iodate în alimentație este suficientă.
Când ar trebui consultat un endocrinolog pediatru?
Părinții nu trebuie să verifice hormonii „preventiv” la toți copiii. Există însă câteva semnale clare care justifică o consultație la endocrinolog:
- copilul crește vizibil mai lent decât colegii de aceeași vârstă;
- oboseală persistentă și somnolență fără cauză evidentă, mai ales împreună cu sensibilitate la frig;
- apariția bruscă a tremorului mâinilor, palpitațiilor, anxietății sau tulburărilor de somn;
- constipație, piele uscată și căderea părului asociate cu stare generală de apatie;
- mărirea glandei tiroide, manifestată prin îngroșarea vizibilă a gâtului sau disconfort la înghițire ori la purtarea hainelor strâmte în zona gâtului;
- antecedente de hipotiroidism la mamă în timpul sarcinii, ceea ce poate crește riscul și pentru copil.
