Sistemul de intrare/ieșire al Uniunii Europene (EES), implementat etapizat începând cu 12 octombrie 2025 în 29 de state europene, este pe deplin funcțional de vineri, 10 aprilie 2026. Noul mecanism modifică procedurile de control la frontierele externe pentru cetățenii din afara UE și înlocuiește ștampila aplicată în pașaport cu înregistrări digitale.
Cui se aplică sistemul EES
EES este un instrument electronic modern de gestionare a trecerii frontierelor externe ale Uniunii Europene. Acesta vizează exclusiv cetățenii statelor terțe — persoane care nu sunt cetățeni ai unui stat membru UE — și care călătoresc pentru șederi de scurtă durată, respectiv până la 90 de zile într-un interval de 180 de zile.
Ce presupune noul mecanism
Sistemul înregistrează electronic:
- Data și locul intrării și ieșirii din spațiul UE;
- Datele alfanumerice din documentul de călătorie;
- Date biometrice, inclusiv imaginea facială și patru amprente digitale;
- Calculul automat al duratei șederii legale.
Astfel, ștampilele aplicate anterior în pașaport sunt înlocuite cu evidențe digitale care includ atât intrările și ieșirile, cât și eventualele refuzuri de acces pe teritoriul Uniunii. În sistem sunt stocate și datele biometrice, împreună cu informațiile personale din documentul de călătorie utilizat.
Procedura la prima și la următoarele călătorii
La prima intrare în spațiul UE după activarea completă a sistemului, autoritățile vor colecta datele biometrice ale călătorului. La vizitele ulterioare, verificarea se va realiza automatizat, cu scopul de a reduce timpii de așteptare la frontieră.
Sunt exceptați de la prelevarea amprentelor:
- Copiii cu vârsta sub 12 ani;
- Persoanele pentru care amprentarea este fizic imposibilă;
- Deținătorii de permise de ședere sau de vize de lungă durată eliberate de un stat membru al UE.
Obiectivele introducerii sistemului
Implementarea EES are drept scop modernizarea controlului la frontierele externe ale Uniunii Europene și eficientizarea sistemelor de imigrație. Totodată, autoritățile europene urmăresc reducerea fraudelor și a criminalității, precum și identificarea mai rapidă a eventualelor riscuri de securitate.
