Endometrioza este adesea numită o „boală-mister”. Și acest lucru nu este o exagerare. Deși este studiată de peste un secol, cauzele exacte ale apariției sale nu sunt încă pe deplin cunoscute. În continuare explicăm modul în care endometrioza influențează sănătatea reproductivă a femeii și ce opțiuni de tratament există.
Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 10% dintre femeile aflate la vârsta reproductivă din întreaga lume suferă de endometrioză, ceea ce înseamnă aproape 190 de milioane de persoane.
Endometrioza ocupă locul al treilea între patologiile ginecologice (fiind depășită doar de bolile inflamatorii ale organelor pelvine și de miomul uterin).
Vârful incidenței este între 30 și 50 de ani, însă acest lucru nu exclude riscul la femeile tinere sau chiar la adolescente. La fete, endometrioza se poate manifesta prin dureri pelvine cronice, adesea confundate la început cu durerile menstruale obișnuite.
„Diagnosticul de endometrioză este încă stabilit cu o întârziere semnificativă: între 4 și 12 ani de la apariția primelor simptome. Ani de durere, neînțelegere și vizite medicale fără rezultat, în care plângerile sunt puse pe seama ‘particularităților ciclului’ sau sunt minimizate.”
Ce este endometrioza
În termeni simpli, endometrioza este o afecțiune în care un țesut asemănător mucoasei uterine crește în afara uterului. Celulele endometriale, care în mod normal se elimină lunar prin menstruație, ajung în cavitatea abdominală și se pot fixa pe ovare, trompele uterine, vezica urinară sau intestin. În unele cazuri, pot ajunge chiar la organe mai îndepărtate, inclusiv plămânii.
Aceste celule continuă să reacționeze la hormonii organismului, se dezvoltă și sângerează, însă sângele și țesuturile nu au pe unde fi eliminate. Ele rămân în interior, provocând inflamație, durere și formarea de aderențe.
În aproximativ 60% dintre cazuri, endometrioza afectează ovarele, ducând la formarea chisturilor endometriozice.
Cauzele endometriozei: ipoteze științifice
Știința modernă nu are încă un răspuns unic privind cauzele endometriozei. Există mai multe teorii, fiecare explicând doar parțial mecanismul bolii.
Cea mai cunoscută este teoria menstruației retrograde, formulată în anii 1920. Aceasta presupune că o parte din sângele menstrual pătrunde prin trompele uterine în cavitatea abdominală, transportând celule endometriale viabile.
Totuși, această teorie nu explică toate cazurile:
- menstruația retrogradă apare la 70–90% dintre femei, dar endometrioza doar la 10–15%;
- boala este întâlnită și la fete înainte de prima menstruație.
Alte teorii privind apariția endometriozei
1. Teoria imunologică
La femeile cu endometrioză, activitatea celulelor imune (macrofagele) este afectată, acestea nereușind să elimine celulele endometriale din afara uterului.
2. Teoria metaplazică
Celulele peritoneului se pot transforma, sub influența hormonilor sau a inflamației, în celule asemănătoare endometrului. Aceasta explică apariția bolii fără menstruație retrogradă.
3. Teoria genetică
Riscul de endometrioză este de 6–10 ori mai mare la femeile care au rude de gradul I cu această afecțiune.
4. Teoria embrionară
Boala poate apărea din resturi de țesut embrionar care, în mod normal, ar fi trebuit să formeze sistemul reproducător. Această ipoteză explică apariția endometriozei la copii.
Simptomele endometriozei
Manifestările clinice sunt variate și adesea greu de recunoscut. Printre principalele simptome se numără:
- durere intensă la menstruație, care nu cedează la analgezice obișnuite și se agravează în timp;
- durere pelvină cronică, independentă de ciclu;
- durere în timpul actului sexual, care poate persista după contact;
- menstruații abundente și prelungite, sângerări între cicluri;
- oboseală constantă.
„Durerea pelvină cronică, nelegată de ciclu, poate dura săptămâni. În aproximativ 60% dintre aceste cazuri, se confirmă endometrioza.”
Impactul asupra fertilității
Endometrioza are un impact semnificativ asupra capacității de a obține o sarcină.
„La aproximativ jumătate dintre femeile cu infertilitate, laparoscopia evidențiază endometrioză. Aderențele și inflamația modifică anatomia normală a pelvisului, afectează ovulația, îngreunează transportul ovulului și implantarea embrionului. Mediul inflamator poate reduce calitatea ovulelor și receptivitatea endometrului.”
Examinarea ginecologică poate sugera doar indirect prezența bolii. Ecografia este utilă mai ales pentru chisturile ovariene endometriozice și formele profunde, însă leziunile superficiale sunt dificil de detectat.
„Standardul de aur în diagnostic este laparoscopia — o intervenție minim invazivă prin care medicul vizualizează direct organele pelvine. Aceasta permite confirmarea diagnosticului și îndepărtarea simultană a leziunilor, precum și refacerea anatomiei normale.”
Chiar și după tratament chirurgical, riscul de recidivă rămâne. În aproximativ jumătate dintre cazuri, boala poate reapărea în 5–7 ani, ceea ce impune o abordare terapeutică complexă.
Tratamentul endometriozei
Alegerea tratamentului depinde de vârsta pacientei, severitatea simptomelor, localizarea leziunilor și planurile reproductive.
Dacă sarcina nu este planificată imediat și durerea este moderată, se poate recomanda terapie hormonală (contraceptive orale combinate, progestative, agoniști GnRH), care reduc progresia bolii și durerea.
„În ultimii ani este utilizat tot mai frecvent dienogestul — un progestativ de generația a patra, creat special pentru tratamentul endometriozei. Acesta reduce inflamația, durerea și creșterea țesutului patologic.”
Intervenția chirurgicală este indicată în cazurile în care:
- durerea nu răspunde la tratament medicamentos;
- boala afectează funcționarea organelor interne;
- pacienta își dorește o sarcină.
Metoda cea mai eficientă este excizia laparoscopică a leziunilor, care permite îndepărtarea completă a țesutului afectat și confirmarea histologică a diagnosticului.
În cazurile severe, poate fi necesară implicarea urologilor sau a chirurgilor colorectal pentru leziuni extinse.
Endometrioza și sarcina
Endometrioza nu înseamnă infertilitate definitivă. Multe femei reușesc să obțină sarcini naturale, mai ales în primele luni după laparoscopie.
Dacă sarcina nu apare sau vârsta pacientei depășește 35 de ani, fertilizarea in vitro (FIV) poate fi o opțiune eficientă.
După menopauză, incidența bolii scade semnificativ, odată cu reducerea activității hormonale ovariene.
Recomandări practice
Durerea nu trebuie ignorată. Durerile menstruale care se intensifică în timp necesită evaluare medicală.
Consultul ginecologic regulat, atenția la simptome și investigațiile aprofundate sunt esențiale pentru diagnostic precoce.
Endometrioza este o afecțiune tratabilă. Medicina modernă oferă metode eficiente atât pentru controlul simptomelor, cât și pentru protejarea fertilității.
