O sarcină normală durează între 37 și 42 de săptămâni. Orice naștere care survine înainte de acest interval este considerată prematură, iar copiii astfel născuți sunt denumiți prematuri.
În perioada în care medicina era slab dezvoltată, existau numeroase credințe populare și interdicții menite să prevină nașterea prematură. Unele dintre ele aveau o logică solidă: femeilor gravide li se recomanda să nu ridice greutăți, să evite riscul traumatismelor sau activitatea sexuală intensă. Cu toate acestea, aceste măsuri se dovedeau frecvent insuficiente, iar copiii prematuri veneau pe lume cu o soartă tragică — omenirea nu dispunea de niciun mijloc pentru a-i îngriji, astfel că aceștia nu supraviețuiau.
Dezvoltarea accelerată a tehnologiei medicale la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI a schimbat fundamental această realitate. Au fost concepute aparaturi specializate, medicamente și regimuri nutritive dedicate prematurilor, oferindu-le șansa unei recuperări complete și a unei vieți sănătoase.
Progresul continuă și astăzi. Unul dintre cele mai semnificative momente din ultimul deceniu a fost modificarea juridică a definiției nașterii premature: dacă anterior limita dintre avortul tardiv și nașterea prematură era stabilită la săptămâna 28, aceasta a fost deplasată la săptămâna 22. Prin urmare, toți nou-născuții între săptămânile 23 și 28 au acum șansa de a fi salvați.
Important: resuscitarea și îngrijirea medicală se aplică tuturor bebelușilor născuți începând cu săptămâna 22, cu o greutate de minimum 500 g. În cazul sarcinilor gemelare, greutatea fiecărui făt poate fi și mai mică.
Medicii obstetricieni utilizează însă toate mijloacele disponibile pentru a prelungi sarcina până la termen. Înțelegerea cauzelor nașterii premature reprezintă un element esențial în prevenirea acesteia.
Cauzele nașterii premature
Pentru o mai bună înțelegere, cauzele pot fi grupate în două mari categorii:
- Cauze obiective — independente de comportamentul femeii sau de împrejurările din jurul ei. Includ afecțiunile congenitale sau dobândite ale fătului incompatibile cu viața extrauterină: malformații ale organelor interne, infecții intrauterine grave, conflict Rh, gestoză tardivă la mamă, boli cronice decompensate ale mamei și altele.
- Cauze subiective — factori asupra cărora femeia poate acționa direct, precum obiceiurile nocive, stilul de viață neadecvat sau efortul fizic excesiv.
Cauze sociale
- Vârsta prea tânără a mamei (sub 18 ani)
- Antecedente obstetricale dificile (avorturi artificiale)
- Obiceiuri nocive sau intoxicații cronice (fumat, alcool, droguri, muncă în medii toxice, locuință în zone poluate)
- Venituri reduse ale familiei, care nu permit o alimentație adecvată, conducând la deficiențe de vitamine și minerale
- Stres și efort fizic intens în timpul sarcinii
- Antrenamente sportive de mare intensitate și competiții
- Călătorii în țări cu climă radical diferită sau schimbări frecvente de fus orar
- Vizite nesăbuite la saună sau baie cu aburi (supraîncălzire critică)
- Viață sexuală fără contracepție de barieră (prezervativ) — substanțele biologic active din spermă pot declanșa travaliul
Cauze medicale
Acestea se împart în cauze materne și cauze fetale.
Cauze materne:
- Boli somatice sau infecțioase grave survenite în timpul sarcinii
- Patologie genitală și extragenitală care amenință continuarea sarcinii (gestoze severe, dezlipire prematură de placentă normal inserată, trombofilii și sindrom antifosfolipidic, conflict Rh în sarcinile repetate, infecții și tumori ale organelor reproductive)
- Traumatisme și intervenții chirurgicale în timpul sarcinii
- Anomalii anatomice ale aparatului reproductiv (hipoplazia uterului, uter bicorn etc.)
- Sarcină obținută prin tehnici de reproducere asistată
Cauze fetale:
- Malformații ale fătului
- Afecțiuni cromozomiale și genetice
- Infecții intrauterine
- Sarcină multiplă
Cine este considerat copil prematur
Sunt considerați prematuri copiii născuți înainte de 37 de săptămâni complete de sarcină, cu o greutate sub 2.500 g și o lungime sub 45 cm. Aceste criterii sunt orientative, deoarece medicii evaluează un spectru larg de indicatori. Există și cazuri de copii născuți la termen, dar cu greutate mică, sau invers — copii cu peste 2.500 g, dar cu semne clare de prematuritate.
Clasificare după vârsta gestațională:
- Prematuritate ușoară: 32–36 de săptămâni
- Prematuritate medie: 28–32 de săptămâni
- Prematuritate severă: sub 28 de săptămâni
Clasificare după greutatea la naștere:
- Greutate mică la naștere (GMN): 1.500–2.500 g
- Greutate foarte mică la naștere (GFMN): 1.000–1.500 g
- Greutate extrem de mică la naștere (GEMN): sub 1.000 g
Semnele prematurității
Particularități fizice externe
- Capul reprezintă cel puțin 1/3 din dimensiunea corpului
- Diametrul capului depășește diametrul umerilor
- Țesut adipos subcutanat slab dezvoltat
- Elasticitate redusă a pielii
- Piele acoperită cu lanugo (păr fin embrionar)
- Eritem cutanat pronunțat
- Absența glandelor sudoripare
- Pavilionul urechii moale și plat, cu circumvoluțiuni neformate
- Unghii care nu ajung la vârful degetelor
- Fontanelele mică și laterale deschise; fontanela mare, de dimensiuni mari
- Oasele craniene moi și maleabile, suturile deschise
- La băieți, testiculele necoborâte în scrot
- La fete, labiile mari care nu acoperă labiile mici
- Tonus muscular scăzut
- Plâns slab sau absent
Particularități fiziologice
Toți prematurile prezintă, fără excepție, imaturitatea sistemelor de organe, a cărei intensitate depinde de gradul prematurității.
- Termoregulare deficitară. Organismul nu poate menține temperatura corporală constant, motiv pentru care copilul necesită un incubator cu temperatură și umiditate reglabile.
- Imaturitatea sistemului respirator. Prematurile profunzi sunt, în majoritate, incapabili de respirație autonomă și necesită suport respirator sau ventilație artificială.
- Imaturitatea sistemului digestiv. Până la săptămâna 32, reflexele de supt și înghițire nu sunt dezvoltate, aciditatea gastrică este extrem de scăzută, activitatea enzimatică a pancreasului este redusă, iar peristaltismul intestinal este slab. Prematurile profunzi pot necesita alimentație parenterală (intravenoasă) până la maturarea funcției digestive, urmată de alimentație prin sondă gastrică.
- Imaturitatea mecanismelor imune. Copilul nu este capabil de un răspuns imun adecvat la infecții, ceea ce crește extrem de mult riscul de generalizare a oricărui proces infecțios.
Important: la prematurile profunzi, riscul de sepsis este foarte ridicat.
Frecvent apar și hernii sau displazii, ca urmare a dezvoltării insuficiente a țesutului conjunctiv.
O atenție specială merită prematurile cu greutate extrem de mică la naștere (GEMN), care pot dezvolta:
- Tulburări respiratorii: sindrom de detresă respiratorie, apnee, pneumonii de diverse etiologii
- Leziuni ale sistemului nervos central: hemoragii intraventriculare, leziuni ischemice
- Infecții generalizate
- Enterocolită necrozantă
- Anemii severe
- Retinopatia prematurității și surditate
- Malformații cardiace congenitale și tulburări de ritm cardiac
Acești bebeluși necesită îngrijire în secții de terapie intensivă neonatală, dotate cu echipamente medicale de înaltă tehnologie.
Îngrijirea copiilor prematuri
Obiectivul principal al îngrijirii este recrearea condițiilor similare mediului intrauterin — deoarece, în momentul nașterii, copilul ar fi trebuit să se afle încă în pântecele mamei.
Tipul și intensitatea îngrijirii depind de vârsta gestațională și de gradul de maturitate al nou-născutului. Prematurile ușori pot necesita doar menținerea temperaturii și umidității optime în incubator, în timp ce prematurile profunzi vor avea nevoie, cel mai probabil, de alimentație intravenoasă și ventilație artificială.
Toți prematurile sunt plasați în incubatoare speciale, în care se asigură:
- Temperatură și umiditate optime (până la 80% în primele zile)
- Lumină redusă
- Protecție împotriva zgomotului
Nou-născutul este poziționat în incubator în poziție de flexie (membrele îndoite și apropiate de corp), asigurată printr-o pernuță specială numită „cuib". Pentru a reduce pierderile de căldură, prematurile sunt îmbrăcați mereu cu șosete, căciuliță și mănuși. Toate manevrele medicale se efectuează exclusiv pe o masă de înfășat încălzită. Respirația este susținută cu un amestec de gaze umidificat și încălzit, iar orice procedură dureroasă este realizată sub anestezie adecvată.
Alimentația prematurilor
Nou-născuții prematuri pot fi hrăniți enteral (prin sistemul digestiv) sau parenteral (direct în fluxul sanguin), în funcție de gradul prematurității și de starea tractului digestiv.
Alimentația parenterală este indicată în cazul:
- Obstrucției digestive (de obicei din cauza malformațiilor)
- Enterocolitei necrozante
- Hemoragiei gastro-intestinale
În toate celelalte situații, este preferată alimentația enterală:
- Copiii cu reflexe de supt și înghițire păstrate (și fără probleme respiratorii) pot fi alăptați la sân sau hrăniți cu biberonul, cu lapte matern sau formulă specială.
- Copiii fără reflexe de supt și înghițire, sau cu dificultăți respiratorii, sunt hrăniți prin sondă gastrică, continuu sau în doze fracționate.
Important: obiectivul principal al alimentației prematurului este obținerea unui câștig ponderal zilnic echivalent cu cel din viața intrauterină — 15 g/kg pe zi.
Când sunt externați prematurile
Îngrijirea în spital poate dura săptămâni sau chiar luni. Pentru a fi externat, bebelușul trebuie să îndeplinească o serie de criterii:
- Greutatea corporală de minimum 1.800 g
- Capacitatea de a-și menține temperatura corporală fără incubator
- Tolerarea alimentației enterale complete și o creștere ponderală stabilă de minimum 20 g/zi
- Absența disfuncțiilor cardiovasculare
- Respirație autonomă sigură, fără episoade de apnee, pe parcursul a 4–8 zile înainte de externare
- Plagă ombilicală în stare normală
- Rezultate normale ale analizelor de laborator
Este esențial ca mamele să depună toate eforturile pentru a-și menține lactația — va veni cu siguranță ziua când bebelușul va fi suficient de puternic pentru a suge la sân. Medicii au constatat că contactul „piele la piele" dintre prematur și mama sa oferă copilului un impuls extraordinar pentru o dezvoltare ulterioară sănătoasă.
Tehnologiile medicale moderne le oferă prematurilor șansa de a crește, de a se maturiza și de a recupera decalajul față de semenii lor născuți la termen.
Important: acest articol nu reprezintă o recomandare medicală. Pentru informații detaliate, consultați un specialist.
