Ce este sinuzita maxilară și de ce apare
Sinuzita maxilară, cunoscută popular sub numele de „sinuzită” sau „guturai cronic”, este o inflamație a sinusurilor maxilare — cavități situate sub orbite, de o parte și de alta a nasului.
Pe lângă sinusurile maxilare, omul mai are trei perechi de sinusuri paranasale:
- Sinusurile frontale — deasupra sprâncenelor;
- Sinusurile etmoidale — între orbite și cavitatea nazală;
- Sinusurile sfenoidale — adânc în baza craniului, în spatele septului nazal.
Aceste cavități au roluri multiple: reduc greutatea craniului, încălzesc aerul inspirat, contribuie la rezonanța vocii și la miros. Oricare dintre ele se poate inflama, iar diagnosticul diferă în funcție de localizare: frontită (sinusuri frontale), etmoidită (etmoidale), sfenoidită (sfenoidale) și sinuzită maxilară (sinusuri maxilare). Termenul general este sinuzită, dar în limbajul comun toate inflamațiile sunt adesea numite „sinuzită maxilară”, ceea ce nu este corect.
De ce se acordă atenție specială sinuzitei maxilare? Pentru că sinusurile maxilare sunt, de regulă, cele mai mari. Cu cât mai multe sinusuri sunt implicate, cu atât boala este mai severă.
Simptomele sinuzitei
Sinuzita poate fi acută sau cronică. Forma acută este o infecție de scurtă durată, adesea asociată cu răceala. În majoritatea cazurilor, este provocată de virusuri, dar uneori și de bacterii sau ciuperci. Simptomele includ:
- secreții nazale groase;
- nas înfundat și dificultăți de respirație nazală;
- durere, umflătură și presiune în zona obrajilor, nasului sau frunții, accentuate la aplecare;
- durere de ureche;
- halitoză (miros neplăcut din gură);
- tuse provocată de secrețiile care se scurg pe gât (postnazal drip).
Simptomele sinuzitei cronice sunt similare, dar mai puțin intense și persistă peste 12 săptămâni. Forma acută poate evolua în cronică, mai ales în prezența unor factori de risc:
- devierea de sept nazal;
- rinită alergică;
- polipi sau tumori nazale;
- afecțiuni dentare;
- fumat activ sau pasiv;
- infecții fungice anterioare.
În timpul bolii, secrețiile nazale cresc, iar sinusurile se umflă. Acest edem blochează canalul de comunicare cu cavitatea nazală, iar mucusul se acumulează. În acest mediu, bacteriile, virusurile și ciupercile se înmulțesc rapid, iar secreția se transformă în puroi — acesta este „sinuzita adevărată”.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe simptome și istoricul pacientului. În formele cronice, pot fi necesare investigații suplimentare:
- Radiografie sau tomografie computerizată — oferă imaginea sinusurilor;
- Endoscopie nazală — permite examinarea directă a cavității nazale, identificarea secrețiilor, deviației de sept sau polipilor;
- Analize de laborator — culturi din nas sau sinusuri pentru identificarea agentului patogen și alegerea tratamentului adecvat.
Tratament
Sinuzita acută răspunde bine la tratament. Cea cronică necesită o abordare personalizată. Nu există o schemă universală — terapia se adaptează fiecărui caz.
Tratament medicamentos
Scopul este eliminarea infecției, reducerea edemului și facilitarea drenajului secrețiilor. Se folosesc combinații de medicamente:
- Spray-uri cu corticosteroizi nazali — reduc inflamația, dar fiind pe bază hormonală, se administrează doar la recomandarea medicului. Sunt utile în sinuzita alergică, dar contraindicate în formele purulente active.
- Decongestionante nazale — picături sau spray-uri care reduc edemul și ușurează drenajul. Nu tratează cauza, ci doar ameliorează simptomele. Nu se folosesc mai mult de 5–7 zile, altfel pot provoca rinită medicamentoasă.
- Antibiotice — se prescriu doar dacă există suspiciune de infecție bacteriană (secreții purulente, febră peste 38°C, agravarea simptomelor după o ameliorare temporară). Se administrează 7–14 zile, iar tratamentul nu trebuie întrerupt prematur.
- Soluții saline — irigarea nazală acasă poate reduce simptomele, dar nu elimină puroiul din sinusuri. Se folosesc doar soluții sterile, nu apă de la robinet.
Tratament chirurgical
Puncția sinusurilor se face în formele acute severe, când:
- există puroi confirmat prin imagistică;
- boala este severă și nu răspunde la tratament;
- antibioticele nu au efect după 5–7 zile.
Procedura permite spălarea sinusului și administrarea locală de medicamente. Locul puncției se vindecă în câteva zile. În cazuri grave, puncția se poate repeta, dar nu devine o necesitate permanentă. Recidivele sunt cauzate de factori anatomici (deviere de sept, chisturi) care afectează drenajul.
În sinuzita cronică cu recidive severe, se poate recurge la intervenții chirurgicale mai complexe, mai ales dacă inflamația este provocată de tumori, deviații de sept sau infecții fungice. Se preferă metodele endoscopice, dar în cazuri rare se aplică procedura Caldwell-Luc, care presupune îndepărtarea mucoasei afectate — o intervenție mai invazivă.
Fizioterapie și metode alternative
Se utilizează uneori iradierea cu ultraviolete a sinusurilor, deși nu este inclusă în ghidurile oficiale. Terapia laser de intensitate redusă este experimentală. Un studiu din 2020 a arătat rezultate promițătoare în combinație cu tratamentul clasic, dar dovezile sunt insuficiente pentru includerea în recomandările clinice. Sunt necesare studii ample, randomizate.
Laserul poate reduce edemul și ajuta la regenerarea mucoasei, mai ales după puncții, dar rămâne o metodă complementară, nu principală.
Sinuzita maxilară este o formă de sinuzită, o inflamație a sinusurilor paranasale. Simptomele includ secreții nazale groase, dureri de cap, presiune în zona sinusurilor, dificultăți de respirație, tuse, miros neplăcut din gură sau nas. De cele mai multe ori, sinuzita apare pe fond viral, dar poate fi complicată de o infecție bacteriană, caz în care se recomandă tratament cu antibiotice.
Terapia standard include medicamente care reduc inflamația și favorizează drenajul secrețiilor. În cazurile severe, se poate recurge la puncție — o procedură minim invazivă care permite eliminarea puroiului și administrarea locală de tratament. Fizioterapia este utilizată doar ca metodă complementară sau preventivă în formele cronice, însă eficiența multor tehnici nu este susținută de dovezi solide.
