Incontinența urinară nocturnă la copiii de cinci ani este un fenomen frecvent: măcar o dată pe săptămână apare la aproximativ 15% dintre copiii de această vârstă, iar la majoritatea trece de la sine. Nici copilul, nici părinții nu sunt vinovați. Vă explicăm ce ajută acasă, de la ce vârstă începe tratamentul și în ce cazuri este momentul să mergeți la medic.
Principalul de reținut
- Copilul nu trebuie pedepsit și nici certat pentru nopțile ude: pedeapsa poate înrăutăți situația.
- Până la 5 ani, incontinența nocturnă este normală, iar după 5 ani, în fiecare an, aproximativ 15% dintre copiii cu forma primară simplă se vindecă singuri.
- Copilul ar trebui să bea mai mult dimineața și în timpul zilei, iar seara să evite băuturile dulci și pe cele cu cofeină și să limiteze lichidele înainte de culcare. Doar limitarea de seară, fără băut în timpul zilei, de regulă nu duce la succes.
- Momentul începerii tratamentului depinde de forma enurezisului, pe care o stabilește medicul după investigații. Pentru unele forme, aceasta este de obicei vârsta de 7 ani, iar în cazuri separate mai devreme.
- Motivele pentru care trebuie să mergeți la medic sunt enumerate mai jos, iar dacă suspectați diabet, trebuie să vă adresați medicului de urgență.
Când incontinența nocturnă este considerată enurezis
Până la 5 ani, incontinența nocturnă este normală: de obicei trece de la sine, pe măsură ce copilul crește, fără tratament.
Enurezis se numesc episoadele de incontinență urinară în timpul somnului la copiii de peste 5 ani. Diagnosticul se pune dacă acestea apar cel puțin de trei ori pe lună până la 7 ani și cel puțin o dată pe lună începând de la 7 ani. Incontinența diurnă nu intră în această definiție.
Enurezisul apare la 5–10% dintre copii la 7 ani, la aproximativ 5% la 10 ani și la 1–2% după 15 ani. Băieții se confruntă cu el de aproximativ două ori mai des decât fetele.
În fiecare an după vârsta de 5 ani, aproximativ 15% dintre copiii cu forma primară simplă de enurezis (incontinența nocturnă a existat dintotdeauna sau nopțile uscate au durat mai puțin de șase luni) se vindecă singuri. Totuși, cu cât enurezisul persistă mai mult, cu atât sunt mai mici șansele să treacă de la sine.
De ce se întâmplă
Printre cauzele principale se numără trei mecanisme: noaptea se produce prea multă urină, vezica urinară este excesiv de activă, iar copilul se trezește greu atunci când vezica s-a umplut. Somnul acestor copii nu este neapărat profund, dar ei se trezesc mai greu decât cei de aceeași vârstă.
Cantitatea mare de urină produsă noaptea se explică adesea printr-un motiv simplu: copilul bea mult seara, din obișnuință sau din cauza particularităților alimentației. Uneori, noaptea lipsește hormonul vasopresină, a cărui producție ar trebui să crească la această oră a zilei.
Ereditatea joacă un rol important. Dacă enurezisul a persistat mult în copilărie la unul dintre părinți, probabilitatea ca el să apară la copil este de 50%, iar dacă a fost prezent la ambii, de aproximativ 75%. La incontinență poate duce și constipația cronică: intestinul plin apasă pe vezica urinară.
Copilul nu este leneș și nu face capricii: incontinența nocturnă nu apare din lene sau din comportament prost.
Ce ajută acasă
Merită să începeți cu lichidele. Copilul trebuie să bea suficientă apă, mai ales dimineața și la prânz: cu cât primește mai multe lichide în timpul zilei, cu atât are nevoie de mai puține seara. Copiii cu enurezis trebuie să evite băuturile dulci și pe cele cu cofeină, mai ales seara, de exemplu cola, ceaiul și cafeaua: de la cofeină, cantitatea de urină poate crește.
Recomandările rusești sfătuiesc limitarea lichidelor cu 2 ore înainte de culcare, iar programul regional NHS Healthier Together — ca ultima băutură să fie dată cu cel mult 90 de minute înainte de somn. În același timp, trebuie să aveți grijă ca, în ansamblu, copilul să bea suficient pe parcursul zilei.
Al doilea ajutor este obișnuința cu toaleta. Este util să meargă la toaletă regulat, de aproximativ 4–7 ori pe zi, și neapărat înainte de culcare.
Este mai bine să lăudați copilul pentru ceea ce depinde de el, de exemplu pentru mersul la toaletă înainte de culcare, și nu pentru patul uscat. Puteți conveni asupra unei recompense: de pildă, un abțibild pentru fiecare astfel de drum la toaletă. Nu trebuie să îi luați recompensa pentru o noapte udă: asemenea penalizări sunt ineficiente.
Pentru ca urmările să fie mai puțin vizibile, vor fi utile husele impermeabile pentru saltea și pentru plapumă. Aveți grijă ca patul să nu fie rece, iar drumul spre toaletă pe timp de noapte să fie ușor.
Scutecele pentru fiecare noapte, de regulă, nu sunt recomandate: ele pot reduce motivația de a se ridica noaptea. Excepție este înnoptarea în afara casei.
De la ce vârstă începe tratamentul
Pentru a înțelege cauza enurezisului, copilul este investigat, iar tratamentul depinde de cauză. Tratamentul formelor neurofuncționale (care au cel mai bun prognostic și în care vindecările spontane sunt frecvente) recomandările rusești sfătuiesc să înceapă de la 7 ani: odată cu vârsta școlară crește riscul de complicații psihologice și sociale. Mai devreme, tratamentul este admisibil în cazuri separate — dacă copilul are deja dificultăți psihologice evidente sau dificultăți de comunicare cu cei de aceeași vârstă. În cazul altor forme de enurezis, tratamentul se recomandă să înceapă din momentul stabilirii diagnosticului.
Programul regional britanic NHS Healthier Together scrie că tratamentul este disponibil și recomandat de la 5 ani.
Una dintre metode este alarma de noapte, recomandată copiilor cu forme neurofuncționale. Un senzor din pat sau din haine se declanșează când intră în contact cu urina și emite un semnal puternic, de obicei sonor, pentru copil și pentru adulți. Scopul este formarea deprinderii de a se trezi atunci când vezica s-a umplut. Se recurge la alarmă atunci când măsurile de acasă nu au ajutat timp de cel puțin 3 luni. Printre indicații se află și vârsta: de obicei de la 6 ani, iar la 5 ani — dacă copilul însuși vrea să scape de enurezis. Metoda nu se potrivește tuturor: nu se aplică dacă episoadele apar mai rar de două ori pe săptămână, se petrec de mai multe ori într-o noapte sau dacă copilul are somn agitat.
Dacă alarma este potrivită și cum se folosește explică medicul. Nu trebuie să vă așteptați la un efect rapid: cursul poate dura între 3 și 6 luni. Dacă după 6 săptămâni nu există niciun efect pozitiv, tratamentul se oprește. Dacă progresul este vizibil, se continuă până se strâng 14 nopți uscate consecutive. Probabilitatea unei vindecări complete, cu efect stabil, este de 50–70%. În primele săptămâni, copilul adesea nu se trezește singur de la semnal, așa că părinții trebuie să fie pregătiți să îl trezească imediat ce sună alarma.
Când mergeți la medic
Aveți motiv să mergeți la medic dacă:
- măsurile de acasă nu au ajutat, iar copilul continuă să facă pipi în pat;
- copilul a început din nou să facă pipi în pat după mai mult de 6 luni de nopți uscate;
- există incontinență urinară în timpul zilei;
- copilul îi este vizibil mai sete decât de obicei pe parcursul întregii zile (dacă bănuiți diabet, semnele sunt mai jos; trebuie să vă adresați medicului de urgență);
- în timpul zilei merge la toaletă mai des de 7 ori sau mai rar de 4 ori;
- urinarea este dureroasă;
- există constipații persistente sau incontinență fecală;
- incontinența a început după un stres sau după o boală cu febră.
Ce nu trebuie făcut și când vă adresați de urgență
Nu pedepsiți copilul: nu este vina lui, iar pedeapsa poate înrăutăți situația. Nu îl învinuiți și nu vă arătați nemulțumirea. Nu îl treziți și nu îl duceți regulat la toaletă noaptea: pe termen lung, acest lucru nu ajută.
Incontinența nocturnă poate fi cauzată de diabet, de aceea este important să cunoașteți semnele lui. Semnele diabetului zaharat de tip 1, conform NHS Healthier Together: urinare mai frecventă decât de obicei, oboseală, scădere în greutate și sete. Dacă vă temeți că copilul are diabet, contactați urgent medicul.
Cu ce să începeți
Puteți începe cu două lucruri simple: mutați băutul principal pe dimineață și pe timpul zilei și convingeți-vă copilul că mersul la toaletă înainte de culcare este mica lui victorie, pe care o veți marca cu un abțibild.
