Sarcina schimbă funcționarea imunității și face femeia mai vulnerabilă la infecții, inclusiv la cele ascunse. Care dintre ele sunt periculoase pentru făt și cum pot fi prevenite la timp.
De ce este mai ușor să te infectezi în timpul sarcinii
Pentru a nu respinge embrionul, organismul diminuează intenționat o parte dintre reacțiile de apărare — această stare se numește imunosupresie (scădere controlată a activității unor verigi ale imunității). Sistemul imunitar nu se oprește, ci se reorganizează, de aceea viitoarea mamă devine mai vulnerabilă la infecții.
„Sarcina este o stare de imunomodulare naturală, programată de natură. Organismul viitoarei mame funcționează altfel decât înainte de concepție: reduce în mod conștient activitatea unor mecanisme de apărare, pentru a nu începe să se «apere» de făt.”
Oamenii de știință au efectuat experimente pe animale și au constatat că, în timpul sarcinii, crește numărul de celule T reglatoare, care rețin atacul imunitar asupra fătului. Când aceste celule erau eliminate temporar, rezistența la infecții creștea, dar sarcina se întrerupea.
Într-un studiu efectuat pe 4.967 de femei care au născut copii fără malformații congenitale grave, 63,6% au declarat cel puțin o infecție în timpul sarcinii. Cel mai des au fost întâlnite infecțiile respiratorii (49,6%), febra (20,5%), infecțiile tractului urinar (17,1%), candidoza (4,2%) și bolile cu transmitere sexuală (3,4%). Femeile sub 35 de ani au raportat mai des infecții nerespiratorii decât femeile de 35 de ani și peste.
Care infecții sunt cele mai periculoase pentru făt
Pericolul unei infecții depinde în mare măsură de momentul exact în care s-a infectat femeia — la începutul sau la sfârșitul sarcinii.
„Influența aceluiași virus în săptămâna a 8-a și în săptămâna a 38-a este fundamental diferită.”
- Rubeola. Infectarea primară în primul trimestru duce la sindromul rubeolei congenitale (triada Gregg: malformații cardiace, cataractă, surditate — un set clasic de defecte congenitale, descris pentru prima dată de oftalmologul australian Norman Gregg în 1941) cu o probabilitate de până la 80–90%. Studiile și datele OMS confirmă: riscul este maxim tocmai în primele 12 săptămâni.
- Citomegalovirusul (CMV). Principala cauză infecțioasă a hipoacuziei congenitale, a afectării sistemului nervos central și a întârzierii dezvoltării psihomotorii. Periculoasă este în primul rând infectarea primară în timpul sarcinii, iar recidivele la o femeie care a trecut anterior prin boală evoluează, de regulă, favorabil.
- Toxoplasmoza. Adesea, purtătorii sunt pisicile (infectarea este posibilă prin fecalele lor, de exemplu la curățarea litierei), de aceea animalul de companie trebuie neapărat verificat la medicul veterinar. Agentul patogen afectează sistemul nervos și ochii: la copil sunt posibile inflamația retinei, hidrocefalia și calcificări în creier. Infectarea în primul trimestru se termină adesea cu avort spontan.
- Sifilisul (netratat). Provoacă malformații intrauterine (de exemplu, afectarea ochilor, surditate, forma anormală a dinților, nas în „șa”, deformări ale oaselor), avorturi spontane și moartea copilului în uterul mamei înainte de naștere.
- Herpesul genital (HSV de tip II). Amenințarea maximă apare în cazul infectării primare a mamei în timpul sarcinii și în cazul erupțiilor proaspete pe canalul de naștere în momentul nașterii. Pentru copil, aceasta poate duce la herpes neonatal — o infecție gravă cu afectarea pielii, a ochilor, a cavității bucale, a creierului (encefalită) sau a organelor interne. Riscul de transmitere este deosebit de mare dacă mama s-a infectat cu puțin timp înainte de naștere. În cazul recidivelor, când ea are deja imunitate, riscul este considerabil mai mic.
- Streptococul de grup B (S. agalactiae). Principala cauză bacteriană a sepsisului neonatal precoce, a meningitei și a insuficienței respiratorii severe la nou-născuți. Se transmite copilului în timpul nașterii.
- HIV, hepatitele virale B și C. Se transmit de la mamă la copil în principal în timpul nașterii, când bebelușul trece prin canalul de naștere și intră în contact cu sângele și cu secrețiile mamei. Pentru copil, acestea sunt periculoase: HIV provoacă o afectare pe viață a sistemului imunitar, iar hepatitele B și C — o inflamație cronică a ficatului, cu risc de ciroză și cancer.
- Agenții patogeni ai infecției ascendente — bacterii (anaerobi, Escherichia coli, streptococi) care urcă din vagin în uter (ceea ce este favorizat de dezechilibrele microflorei și de slăbirea apărării locale) și provoacă corioamniotită — inflamația membranelor fetale, care declanșează ruperea prematură a membranelor și nașterea prematură.
Cum dăunează infecția copilului: două mecanisme
Cea mai mare amenințare o reprezintă agenții patogeni care pot pătrunde prin placentă în timpul sarcinii sau pot ajunge la copil în timpul nașterii. Ei sunt periculoși din două motive:
- În stadiile timpurii (până la 12–14 săptămâni), infecția afectează organele aflate în formare — ceea ce duce la malformații grave sau la oprirea evoluției sarcinii.
- În stadiile tardive (după 22 de săptămâni), inflamația placentei și a membranelor fetale (corioamniotita) perturbă irigarea cu sânge a fătului. Copilul suferă din cauza lipsei de oxigen și de nutrienți, rămâne în urmă cu creșterea, iar inflamația declanșează contracții — începe nașterea prematură.
„La aproximativ jumătate dintre femeile cu pierderi de sarcină se găsesc infecții cronice ascunse (chlamidioză, micoplasmoză, virusuri). Inflamația afectează mucoasa uterului și placenta, împiedicând oul fecundat să se fixeze și să se dezvolte normal. Tocmai infecția intrauterină rămâne una dintre principalele cauze ale nașterilor înainte de 37 de săptămâni.”
Ce simptome nu trebuie ignorate
Potrivit specialistului, în obstetrică se aplică o regulă strictă: viitoarea mamă nu trebuie să adopte o poziție de așteptare. În unele situații este necesar să te adresezi medicului în aceeași zi sau a doua zi dimineață, fără a aștepta consultația programată.
- Din partea căilor genitale: secreții patologice cu miros pronunțat, de nuanță gălbuie sau verzuie, branzoase sau spumoase; mâncărime accentuată, arsură, hiperemie; durere la urinare; dureri în partea inferioară a abdomenului pe fondul temperaturii crescute.
- Simptome generale: temperatură ridicată (peste 38 °C), greu de scăzut; frisoane, slăbiciune puternică; tuse, durere în gât, respirație dificilă; greață, vărsături, diaree; orice erupții pe piele, pe buze sau în zona genitală. Dacă ați intrat în contact cu o persoană bolnavă de rubeolă, de varicelă sau de rujeolă, informați imediat medicul, chiar dacă vă simțiți bine.
- Simptome obstetricale alarmante: dureri abdominale de tip contracții; secreții sanguinolente; suspiciunea de scurgere a lichidului amniotic; scăderea perceptibilă a mișcărilor fătului; edeme în creștere, dureri de cap intense, apariția „muștelor” în fața ochilor, în combinație cu greață și durere în hipocondrul drept (semne de preeclampsie).
Ce se verifică și când
Este important de înțeles: multe infecții evoluează fără simptome. Aproximativ o treime dintre femeile cu chlamidioză, gonoree, trichomoniază sau micoplasmoză nu au nicio acuză. Pot evolua ascuns sifilisul, HIV, hepatitele virale și purtarea streptococului de grup B, iar toxoplasmoza se simte adesea ca o răceală ușoară. Tocmai de aceea screeningul este obligatoriu pentru toate viitoarele mame.
La luarea în evidență, optim în săptămânile 6–12, se efectuează screeningul serologic: sânge pentru sifilis, HIV, hepatitele B și C și anticorpi împotriva rubeolei, precum și frotiuri pentru flora vaginală și PCR pentru gonoree și chlamidioză. În trimestrul al treilea, în săptămânile 28–30, sângele pentru sifilis, HIV și hepatite se recoltează din nou și se efectuează o microscopie de control a frotiului.
„Separat, în săptămânile 35–37 se prelevează obligatoriu un frotiu pentru streptococul de grup B: dacă rezultatul este pozitiv, femeii i se administrează intravenos un antibiotic în timpul nașterii. Aceasta reduce de zeci de ori riscul unei infecții grave la nou-născut.”
În cazul erupțiilor proaspete de herpes pe căile genitale este indicată operația cezariană, iar în cazul recidivelor frecvente, de la 36 de săptămâni poate fi prescris aciclovir. Dacă mama are hepatită B, copilului i se administrează în primele 12 ore de viață imunoglobulină și vaccin — aceasta protejează în 90–95% dintre cazuri.
Ce tratament este posibil în timpul sarcinii
În cazul unei infecții bacteriene se prescriu preparate permise în sarcină: peniciline și cefalosporine (amoxicilină, ceftriaxonă etc.), azitromicină, antifungice locale.
Sunt interzise: tetraciclinele, fluorochinolonele, aminoglicozidele, cloramfenicolul, metronidazolul în primul trimestru și fluconazolul în doze mari.
Primul trimestru este cel mai vulnerabil, de aceea orice medicament este ales doar de medic. Infecțiile cronice ascunse, precum chlamidioza și micoplasmoza, se încearcă a fi tratate încă dinainte de concepție, iar, dacă situația permite, tratamentul se amână pentru trimestrul al doilea.
Dacă v-ați îmbolnăvit de gripă, COVID-19 sau infecție respiratorie acută
Pentru gravide, gripa este mai periculoasă decât alte infecții de tip răceală. Ea provoacă mai des pneumonie și duce la spitalizare, putând declanșa și nașterea prematură. Vaccinul antigripal este sigur în orice stadiu al sarcinii și reduce riscul unei evoluții severe.
COVID-19 în sarcină evoluează, de asemenea, mai sever, mai ales în trimestrul al treilea: riscul de naștere prematură și de cezariană de urgență este de două-trei ori mai mare. O acțiune dăunătoare directă a virusului asupra fătului nu a fost depistată, dar, când mama este grav bolnavă, copilul suferă indirect — din cauza lipsei de oxigen și a inflamației generale din organism.
Infecțiile respiratorii acute sunt de obicei suportate ușor. Principalul risc este deshidratarea, de aceea este important să beți mult. Sunt permise spălăturile nazale cu soluții saline și paracetamolul în caz de febră. Nu scădeți temperatura sub 38 °C dacă vă simțiți normal; nu luați medicamente fără medic. Temperatura de peste 38 °C, care nu scade cu paracetamol sau care persistă mai mult de o zi, este un motiv pentru o consultație directă.
Profilaxia: ce funcționează cu adevărat
Cea mai bună protecție începe cu planificarea sarcinii: investigarea și tratarea infecțiilor cronice înainte de concepție, vaccinarea împotriva rubeolei pentru femeile fără imunitate (cu cel puțin trei luni înainte de sarcină), vaccinarea împotriva hepatitei B.
În viața de zi cu zi sunt importante igiena și alimentația: spălarea atentă a mâinilor, a legumelor și a fructelor, iar carnea, peștele și ouăle trebuie consumate doar după tratament termic, pentru a vă proteja de toxoplasmoză, listerioză și salmoneloză. Merită evitați salamurile crude, brânzeturile moi cu mucegai și laptele nepasteurizat. Dacă aveți pisică în casă, hrăniți-o cu hrană gata preparată, iar litiera curățați-o cu mănuși. Reptilele și rozătoarele (surse de salmoneloză) este mai bine să nu fie ținute în casă în această perioadă.
Vaccinul antigripal este permis în orice stadiu al sarcinii, în absența contraindicațiilor, și reduce substanțial riscul unei evoluții severe. Totuși, orice vaccinare trebuie stabilită de comun acord cu medicul obstetrician-ginecolog. Și, bineînțeles, este important să fiți urmărită regulat de medic și să faceți analizele conform graficului: o infecție depistată într-un stadiu incipient se tratează mai repede și mai sigur.
Principalele mituri despre infecțiile la viitoarele mame
Mitul nr. 1. „Candidoza este un semn de lipsă de igienă și este mortal de periculoasă pentru copil.”
În realitate: candidoza în timpul sarcinii este rezultatul restructurării hormonale și al modificării pH-ului vaginal, nu un semn de infecție venită „din exterior”. Pentru făt, în uter, ciuperca nu reprezintă o amenințare, deoarece nu trece prin placentă. Cu toate acestea, ea trebuie tratată înainte de naștere, pentru a evita infectarea mucoaselor bebelușului (stomatită candidozică) la trecerea prin canalul de naștere.
Mitul nr. 2. „Antibioticele sunt interzise în sarcină, este mai bine să suporți.”
În realitate: penicilinele și cefalosporinele sunt studiate cuprinzător și sunt sigure pentru făt în orice stadiu. În același timp, pielonefrita, pneumonia sau corioamniotita netratate reprezintă o amenințare directă la adresa vieții copilului și a mamei. Sunt interzise anumite grupe toxice (tetraciclinele, fluorochinolonele), nu terapia antibacteriană ca atare.
Mitul nr. 3. „Dacă nu am secreții și dureri, sunt sănătoasă, nu are rost să mă investighez.”
În realitate: chlamidioza, micoplasmoza, gonoreea și streptococul de grup B evoluează adesea complet asimptomatic. În același timp, inflamația ascunsă poate duce la ruperea membranelor fetale și la naștere prematură. Efectuarea frotiurilor programate nu este o formalitate, ci o asigurare fiabilă.
Mitul nr. 4. „Un rezultat pozitiv la infecțiile TORCH (toxoplasmoză, rubeolă, citomegalovirus, herpes și altele) înseamnă că cop ilul se va naște cu malformații.”
În realitate: anticorpii IgG împotriva citomegalovirusului sau a herpesului există la 80–90% dintre adulți. Aceasta înseamnă că persoana a întâlnit deja virusul și că i s-a format o protecție — care îl protejează și pe copil. Periculoasă este doar infectarea primară, adică dacă femeia s-a infectat cu acest virus pentru prima dată tocmai în timpul sarcinii.
Infecțiile în sarcină nu sunt rare și nu sunt o condamnare. Sistemul imunitar al viitoarei mame funcționează într-un regim special, iar acest lucru este normal. Majoritatea scenariilor periculoase pot fi prevenite astăzi: vaccinul împotriva rubeolei înainte de concepție, frotiul pentru streptococul B în săptămânile 35–37, antibioticul intravenos în timpul nașterii în cazul unui rezultat pozitiv, tratarea chlamidiozei înainte sau în timpul sarcinii. Marea majoritate a episoadelor infecțioase din timpul sarcinii se rezolvă cu bine, prin nașterea unui copil sănătos, dacă viitoarea mamă are grijă de sănătatea ei și are încredere în medic.
